Bixa <3
O fata ratacita in pasii vietii…
Un gand plutind pe ape
Buna dragilor! Am lipsit mai mult timp decat mi-as fi dorit, dar s-au intamplat destul de multe in acest an…da…poate prea multe.
Stateam in parc pe banca, ascultand o anume melodie si am inceput sa ma gandesc la amintirile vechi, pastrate in suflet. Stateam si ma uitam la copilasii din jurul meu care se jucau sima gandeam ca am fost si eu intr-o zi ca ei. Ma uitam la un cuplu indragostit zambind, pt ca am simtit si eu ceea ce simteau ei. Priveam o batrana care citea dintr-o carte veche si mi-am amintit ca asa statea si bunica mea candva. Simteam adierea vantului pe chipul meu si imi aduceam aminte de anii copilariei la sat, in libertatea si frumusetea naturii. Ma lasam purtata de ganduri, asa cum o barca pluteste pe valuri. Simteam totul cu o alta intensitate si doream sa raman in lumea amintirilor, cel putin pentru cateva minute. Paseam fiecare clipa traita pana la momentul respectiv si ma vedeam, pe mine : fetita micuta cu par blond ondulat, cu ochi mari albastri, cu o atitudine putin obraznica si cu sufletul curat, lipsit de urme. Mama imi spunea deseori : “Nu mai fa prostia aia, nu mai tipa, nu mai plange, nu mai rade de alti copii si nu-i mai bate…etc”, toate astea si multe altele, fiind mereu urmate de raspunsul meu “Lasa-ma in pace!” 
)). Nu pot spune ca nu eram un copil cuminte si bun, pt ca eram, dar nu eram numai atat. Doamne ce mai amintiri…dar ce au mai trecut.
Mai tarziu, peste ani, am trait alte amintiri. Am aflat cum e sa fii indragostita, cum e sa te simti luat de acel val puternic, care ne loveste pe toti. Ce-i drept, am inceput sa simt si ceea ce doare, lucruri pe care le simti cu o altfel de intensitate. Imi revin si acum amintiri de la acea perioada, care a fost frumoasa, care m-a ajutat sa fiu un om mai bun si care a inceput sa imi schimbe gandirea. Ce promisiuni poti face cand esti fericit si ce vorbe poti spune cand esti trist. Cea mai puternica si importanta promisiune pt mine, ar fi trebuit sa se intample anul viitor…hmmm…doar gandul la ea ma cam lasa fara cuvinte, doar sentimente si ganduri. Sincer, nu cred ca se va mai implini, desi m-am luptat mult sa nu se stinga, dar mai este si dorinta de a merge mai departe. Acum doar Dumnezeu stie ce se va intampla, iar ceea ce imi doresc din tot sufletul meu, doar El Stie. Datorita unor intamplari in viata mea, am ajuns fata care sunt acum; am ajuns sa am sufletul ce il am acum; am ajuns sa pretuiesc absolut tot ceea ce am avut, am si voi avea. Am ajuns sa iubesc mult mai mult si sa am incredere mereu in Doamne Doamne, caci pt ceea ce lupti, nimeni nu-ti va putea sta in cale, iar pt ceea ce iti doresti, nimeni nu va putea sa iti fure ceea ce sufletul deja are.
In prezent, sunt eu : o adolescenta. Am un caracter si o personalitate puternica si am un jurnal intim mereu cu mine peste tot : sufletul meu.
As putea scrie la infinit despre mine, despre viata si sufletul meu. Pot face o multime de lucruri si spune o multime de cuvinte. Un singur lucru care a exista, exista si va exista in tot ceea ce scriu, in viata mea, este Dumnezeu. Pe El il am alaturi de cand m-a creat si il voi avea alaturi de mine pana voi adormi pe veci.
Va multumesc pentru tot si va port intr-un coltisor, in suflet. Este adevarat ca nu am facut acest blog pt public, ci pt mine. Dar vroiam sa impartasesc tuturor celor care au rabdarea de a citi ceea ce scriu, ceea ce simt. Puteam alege varianta unui blog privat, dar nu asta am ales. Si sa stiti, ca tot ceea ce este pe blog, sunt lucruri venite din suflet, care contin amprenta mea personala si nu accord nimanui sa dea copy paste. Cititi dragilor direct de pe acest blog al meu si reveniti ori de cate ori doriti, pt ca va primesc cu bratele deschise. Ma bucur daca va pot ajuta, asa cum ma ajutati voi pe mine prin ceea ce imi scrieti in mesaje.
Much Love,
Bixa♥
R.I.P
R.I.P my dear WH ♥
PS: In scurt timp voi scrie un mesaj dedicat ei. Este una dintre artistele mele preferate,iar moartea ei m-a lasat fara replica.
No comment…
Citeste si iti promit ca vei zambii >:D<
”Pe-o picatura cazuta din cer, calatoresc mii de metri, asa cum intr-o lacrima de a ta, se gasesc cauze si urmari.” Bixa<3
Inchide ochisorii si lasa-te condus/a in adancul sufletului tau.
Nu te lasa coplesit/a de ganduri, caci ele te vor dobora.
Nu jignii ceea ce este frumos, caci vei deveni o persoana tot mai neplacuta.
Sterge-ti orice lacrima de pe obraz, astfel se va tiparii in chipul tau.
Nu lasa o zgarietura, sa devina rana.
Recunoaste ceea ce ai facut, pentru a putea scapa de framantari.
Iarta o greseala, caci ea atunci va disparea.
Daruieste o a doua sansa, caci si tu vei avea nevoie de ea.
Nu traii in trecut, caci este ceva ce a fost, traieste in prezent, ca sa poti descoperii ceea ce te asteapta pe viitor.
Nu te gandii la nimic decat :
- Imagineaza-ti un peisaj superb din natura, si tu in mijlocul lui.
- Lasa ca atingerea soarelui sa te incalzeasca, iar culoriile curcubeului si peisajului, sa te inveseleasca.
- Ridica-ti palma in bataia vantului si permite atingerea palmei lui, cu a ta.
- Asculta glasurile din jurul tau, caci iti soptesc o draguta melodie.
- Alege-ti de pe bolta cereasca un nor, si lasa-l sa te conduca.
- Cauta-ti pe cer, o stea doar a ta, si las-o sa straluceasca puternic, doar pt tine.
- Atinge casuta inimii tale, caci ea sigur iti va deschide poarta.
- Naste pe buzele tale un suras, caci el te va face sa zambesti.
- Priveste cerul mai atent, si-ti vei gasii propria comoara.
- Priveste coregrafia naturii, caci doar dansul ei, te va putea ajuta sa plutesti.
Deschide ochii cand iti este teama, ca apoi sa prinzi curaj.
Lasa in urmele pasilor tai, ceea ce te doare, iar pasiilor din fata, speranta fericirii.
Ridica capul sus, ca sa poti vedea doar ce este in fata.
Zambeste-i zilnic unei persoane, caci ea iti va zambii cand nu te astepti.
Iubeste, ca sa fii la randul tau iubit/a.
Imbratisea-za, ca sa fii la randul tau imbratisat/a.
Doreste-ti o dorinta, caci intr-o zi, dorinta ta se va implini.
Accepta fericirea, caci ea va vrea sa te insoteasca, si te va insotii.
Daruieste-i doar sentimentele frumoase persoanei ce o iubesti, caci ea va stii ce om deosebit esti.
Gaseste in orice persoana si-n orice loc, ceva frumos, caci asa vei descoperii frumusetea in persoane si locuri diferite.
Fii un om mai bun, caci in felul acesta, vei avea o viata tot mai buna.
Iar acum :
Scrie pe-o bucata de hartie, ceea ce simti. Apoi, rupe-o, rostind ceea ce ai vrea sa simti. Caci doar asa, vei recunoaste ceea ce simti deja.
P.S : Iti multumesc ca ai citit, caci tocmai m-ai facut mai fericita 
.
Much Love,
Bixa♥
Va multumesc tuturor celor care imi scrieti si nu va mai plictisiti sa imi trimiteti mesajele voatre pe adresa mea de e-mail (bixablog@yahoo.com) . Nu am patit nimic, am avut o perioada mai grea si nu am mai avut timp sa mai scriu ceva, insa cum stiti, am citit mesajele voastre. Sunt foarte fericita sa vad ca unele persoane se mai gandesc si la mine . Suneti niste draguti si va pupaces :*.
Iar acum am sa scriu un mic mesaj pentru cei care nu au inteles ce este blogul meu :
In primul rand, sunt o adolescenta care isi scrie propriile cuvinte; ganduri ; sentimente ; etc. Nu sunt o profesionista sau altceva, decat o simpla fata care scrie pe propriul blog ceea ce isi doreste. Am primit mesaje mai neprietenoase, care spuneau ca ” ating subiecte plictisitoare si dramatice”. Nu am nimic impotriva nimanui, toti avem pareri diferite, insa nu pot sa accept sa mi se spuna jigniri, doar pentru ca sunt antipatica unei persoane. Nu oblig pe nimeni sa imi citeasca cuvintele de pe blog, insa nici voi nu aveti dreptul sa va bateti joc de ceea ce este scris sau de alte persoane care comenteaza. Totul e ok, pana se trece de o anume limita. Repet : sunt propriile mele pareri ; trairi ; ganduri… Nu va place blogul? Ok, nu intrati, ignorati-l! Nu va place de mine? Ok, nu te oblig sa imi vorbesti frumos, insa nici sa ma jignesti! Nu va plac mesajele altor persoane? Ok, exista un ” X” sus in colt, pe care poti apasa daca te incadrezi in observatiile aduse mai devreme. Imi doresc sa fie intelegere, daca cineva e impotriva, exista “close” ori ” iesire”.
Imi pare rau pentru cei care au citit acest mesaj, dar daca permit o anume libertate de scriere in mesaje, nu inseamna ca este cazul sa deveniti nesimtiti.
Gata! Am terminat cu cearta, acum sa spun ca apreciez mult ceea ce imi scrieti si va imbratisez muuult )>:D<
Maine, cel tarziu poimaine, voi scrie un post nou, voi astepta parerile vostre .
Much Love,
Bixa<3
M-am intors :D
Hey! Va rog sa-mi scuzati absenta de pe blog, insa am fost ocupataaaa 
. Am avut o perioada aglomerata, dar nu v-am lasat balta in tot acest timp. Am reusit sa imi acord cateva minute, pentru a citi mesajele voastre. Va multumesc pentru incurari, pareri, etc. Imi este destul de dificil sa scriu cate ceva pe blog, deoarece programul meu, nu ma lasa sa ma plictisesc. Pana si acest post, il scriu contra cronometru, deci…intelegeti-ma si voi. Va promit, ca voi reveni in scurt timp cu ceva nou, nu scapati de mine asa cum credeti voi ). Voi scrie cateva postari noi, asa ca fiti cu ochii pe blog . Insa pana atunci, aveti grija de voi, iertati, iubiti si fiti fericiti >:D<.
Much Love,
Bixa♥
IMPORTANT!
Dupa cum stiti, vechiul meu site, nu mai e deloc valabil pt postari noi. Insa, va rog frumos sa nu mai comentati sau sa dati mesaje, pe acel blog, caci nu inteleg ce s-a intamplat, si nu ma mai lasa sa intru si sa vad mesajele voastre. Pe scurt: uitati de acel blog, caci nu mai este deloc valabil si nu ma mai lasa sa aprob nimic, si ceea ce e mai rau, este faptul ca nu mai pot vedea parerile si mesajele voastre.
Important: Please nice, not to write comments and messages on my old blog (Myblog). Because I do not have access to that site and can not approve or see anything. I do not understand what happened, but do not ignore this post, if you want to know what will happen to your comments. I have one blog: http://xbixa.wordpress.com . Thank you very much!
Much Love,
Bixa♥
Acesta este motivul pentru care plang…
Viata este un dar, care nu trebuie ignorat. Toti oameniii mor, si se nasc altii pentru a da curs acestui dar. Suntem doar simpli trecatori, nu avem certitudinea ca maine ne mai trezim, pentru a ne putea saruta parintii ; copiii, familia. Nu suntem nemuritori, si daca am fi fost, tot nu ne-ar fi pasat, nu aveam controlul vietii vesnice. Nu uitati sa faceti in fiecare zi lucruri bune, care sa va bucure sufletul, caci toti avem un ceas, care, la un moment dat, inceteaza sa mai ticaie, iar in cele din urma se opreste, devenind din ceasul vietii, ceasul mortiii. Doar munti stau in loc si nu dispar, doar dragostea adevarata iti da aripi, pentru a lupta, numai Dumnezeu le stie pe toate. Ne putem ajuta, pentru binele nostru, sa mergem mai departe cu incredere sau ne putem distruge. Orice lucru frumos, incepe prin pasi mici si siguri. Mereu e cineva care te ajuta mereu, indiferent de situatie, chiar daca poate nu mertiti, singurul lucru pe care trebuie sa-l faci, este sa ceri ajutor din tot glasul sufletului, si ti se va da. Nu luati decizii riscante, ca asa credeti voi ca e bine. Daca primul gand de ajutor, nu a fost o rugaciune, nu veti gasi nici o solutie corecta, care sa va ajute cu adevarat in vremuri grele si in cele bune. Fiecare dintre noi, are un pazitor, nu-l alungati! El e singurul care te mai salveaza, el te apara din prima clipa in care ai aparut, si tot el are grija sa nu stii , toate eforturile lui de a te pazi de tot raul, caci, si daca ai fii stiut, tot ai uita. Nu ganditi ca lucrurile se rezolva de la sine, daca tu nu faci absolut nimic. Nu credeti ca soarta va fost sortita, de la bun inceput, pana la sfarsit, caci de era asa, nu mai aveai libertatea de a alege. Sa iubesti si sa iti pese cu adevarat, e un lux, insa daca faci asta din murdara mandrie si viclenie, pentru a impresiona, incet, incet, in fiecare zi, te vor ucide, pana ajungi la capatul admis. Cea mai ucigatoare arma impotriva omului, este uciderea sufletului pur. Viata nu se opreste cand vrem noi, iar daca faci acest gest iresponsabil, nu mai poti cunoaste fericirea ce ti s-a pregatit, special pentru tine. Abandonul, reprezinta parasirea luptei, iar renuntarea, semnifica lasitatea de a lupta si merge mai departe. Ce nu face un parinte, pentru binele familiei lui? Cate si ce fel de eforturi, au ca indurare si alinare, siguranta celor dragi? Fiecare copil are parinti, insa nu toti accepta acest lucru. De ce se chinuie sa nege, daca nu este adevarat? Toti copilasi ar trebui sa fie fericiti si sanatosi, alaturi de familie, intr-o casuta a lor, un loc pe care sa il poti numi : acasa. Din pacate, in multe cazuri, lucrurile nu stau chiar asa. Cati tati si mame, pleaca in tari straine, muncind din toate puterile? Si tot efortul, pentru niste amarati de bani, care ameninta viitorul. Cati copilasi raman singuri in tara, acasa, la rude, care raspund de ei? Sunt sarmani copii, care tin strans la piept, ultima imbratisare ; sarutare si ultimul cuvant spus din glasul familiar, rugandu-se fierbinte, pentru binele lor, a parintilor. Unii, nici nu au cunoscut “luxul’, de a creste langa cele doua persoane, care le-au dat viata. Alti bebelusi, au fost rezultatul unei placeri amoroase, pacatoase, care a dat viata unei fiinte atat de pure si inexplicabil de nevinovate, incat au trait, doar pentru putin timp. Caci acei oameni, care ar fi trebuit sa le promita eterna iubire si grija, au ucis propriul copil. Da! Si totul, pentru o placere, o inconstienta, pentru care a platit un copil nevinovat, un suflet. Uncopil, care trebuia sa se nasca, sa traiasca, are oare acest drept? Dreptul la viata!?. Lacrimile, plansetul chinuit de durerea sufleteasca si vorbele : “mami” si “tati”, singuratatea intr-un intuneric infernal, unde este singur, fara un ajutor, si amintirea dura, cum a fost alungat de proprii parinti, oare, ito poti imagina? Nu se poate explica, ce indura copilul acela, pentru fapta ta lipsita de dragoste si plina de ura. Dar ei isi vor cere dreptul si dreptatea, nu vor uita fapta aceea. De ce sa ucizi o viata? Parintiii tai, au facut asta? te-au ucis pe tine? Atunci, tu de ce vrei sa faci asta? Merita? Crezi ca nu vei plati pentru asta?! Mai gandeste-te, inainte de a lua hotararea aceasta, pana la urma, placerea dureaza putin, te satisface intr-un termen limitat, dar viata unui copil, oare, o poti masura? Fa schimbarea, de a mai fii mai responsabil si matur, pentru faptele tale! Iar daca faci asta, vei primi numai lucruri superbe inapoi. Zambeste si doreste viata, iar asta te salveaza de o greseala fatala, care te-ar fi urmarit mereu.
Mesajul meu nu va schimba lumea, insa cu ajutorul lui, vreau sa atrag atentia, ca orice drum are un sfrasit. Dreptatea va sosii, dar din nefericirea va fi la limita sau prea tarziu indreptare, insa va avea grija de victimele nevinovate. Raspunsul nu se afla in mintea noastra, lipsita de judecata, ci in adancul sufletului nostru…
MUCH LOVE…,
Bixa♥
News!
Dragii mei,
Am placerea sa va anunt OFFICIAL, ca de acum inainte imi puteti da mesaje cate vreti, am inteles de la unii ca ati vrea sa scrieti ceva secret;)) asa ca de azi inainte aveti ocazia asta . Nu ma supar daca imi tot scrieti, stiti ca eu tot citesc 
).
*Insa nu voi vorbi prin Messenger, decat prin e-mail si blog*!
Ma gasiti la casuta postala virtuala de mai jos ↓ :
bixablog@yahoo.com Much Love, Bixa♥
TIMISOARA <3
TIMISOARA<3
Va multumesc frumos >:D<
Va multumesc foarte mult! Apreciez mult comentariile voastre si sa nu credeti niciodata ca nu citesc toate comentariile si mesajele voastre. Insa, trebuie sa pastrez un echilibru intre lumea reala si cea virtuala. Cand fac pauze in a posta, nu va faceti griji ca nu dispar niciunde, insa am destul de multe lucruri de facut, insa in fiecare seara cand ajung acasa, desi sunt obosita, imi verific casuta postala virtuala ). Sunt o amatoare, insa am : dorinte ; incredere ; zambet pentru viitor, dar mai ales, tin cont de aprecierea voastra, dragii mei . Ma gandesc de mult timp sa incep a scrie o carte si am sa indeplinesc aceasta dorire a mea, deoarece imi doresc sa nu ma opresc a scrie ceea ce am in minte si suflet doar pe caiete personale si blog. Imi cer scuze ca nu v-am spus mai devreme, insa va doresc tot ce e mai bun si frumos in viata, sa vi se intample, sa fiti sanatosi si tot asa de frumosi cum sunteti voi Este un an nou 2011, iar acest lucru nu ma impiedica sa va spun ca sunteti speciali, deoarece pe lumea aceasta minunata, exista fiinte minunate : oameniii. Fiti mandri ca aveti o familie, o casa, mancare de pus pe masa, caci e foarte important sa observi si sa apreciezi ceea ce ai, si nu sa iti doresti mai mult, nevazand ceea ce este in viata ta. Traiti clipa, insa nu exagerati ; zambiti cu drag si bucurie, caci atunci toate va zambesc, si mai ales iubiti, caci alt sentiment mai unic si pur nu gasiti in lume. Eu va doresc ca noul an sa va imbratiseze cu multa dragoste si numai lucruri foarte bune, si va doresc asta in fiecare zi, dragii mei. Eu sunt cu adevarat fericita, iar asta traiesc in fiecare zi ce o am. Bineinteles ca exista si zile mai putin vesele, insa asta nu trebuie sa va impiedice a zambi si pt maine . Un om care nu lupta, automat s-a ales cu un handicap. Ai incredere si speranta, caci maine va fi mai bine, o zi si mai frumoasa. Adevarata fericire incepe cu tine, cheia esti TU <3.
Va iubesc si sper ca auziti si priviti bine, aceste cuvinte spuse din suflet, caci alta scapare nu aveti. Imi pare rau, dar altceva decat sa fiti fericiti si sa iubiti in fiecare zi, nu exista alta cale!
Much Love,
Bixa♥
YIRUMA ^ . ^!
YIRUMA este artistul meu preferat, un pianist aparte…
L-am descoperit de putin timp pe celebrul site “YOUTUBE”, si din prima secunda cand l-am ascultat, pur si simplu ma fascinat…
http://www.youtube.com/watch?v=lbJ13Rucbtc&feature=related
Much Love,
Bixa♥
Bixa <3
Buna! M-am gandit sa va ofer ocazia de a ma cunoaste putin mai bine, dupa o descriere, sau mai bine spus cateva cuvinte despre mine . Sunt o tanara fata care face o gramada de tampenii, sunt genul de copil care are mereu de dat explicatii parintilor, in legatura cu ceea ce face in fiecare zi. As putea sa fiu o fata mai aproape de perfectiune, daca asta mi-as dori sa fiu in fata lumii, mai ales pe acest blog, insa eu nu imi doresc sa fiu intr-un fel anume, ci eu insumi. Cel mai usor as putea sa imi descriu firea si personalitatea printr-o imaginea de toamna, cu o multime de frunze patate de culoarea cenusie, uneori mai puternica, aletori mai stearsa, ele fiind asezate pe bucata de material fina si bogata a unui parc, care se arata ca un strop din visele mele cu libertatea mea din inauntrul meu pasnic si totodata vulcanic. Imi doresc sa ma las purtata de stropii de ploaie catifelati, sa ma atinga usor pe chip, sa sar in balta care se arata mare si adanca, era fiind destul de periculoasa pentru sanatatea mea, insa mie nu imi pasa . As alerga ca un copil de cativa anisori ce se bucura ca e pur si simplu fericit si vrea sa descopere lumea ce il inconjoara, insa doar cu conditia de a fi el cel care hotaraste ce sa faca, fiind un libertin irecuperabil si un om deosebit de special si unic. Nu las niciodata pe nimeni sa imi faca program sau reguli, incerc sa respect cateva cuvinte ale unei persoane anume, insa cu mine nu ai ce discuta despre asta, ca pana la urma tot le incalc ).
VA URMA…
Much Love,
Bixa♥
Of Alina…
Incep acest post nou cu o simpla expresie : “imi pare tare rau”…O fosta amica si colega de clasa generala a fratelui meu, Alina, a decis ca viata ei sa se sfarseasca intr-un mod tragic si dureros pentru toata lumea care tine la ea. A incercat mai intai sa puna capat durerii cu ajutorul unui pumn de pastile, insa Dumnezeu a tinut-o in viata, a doua incercare a fost taiatul venelor, insa nu a avut succesc, iar ultima incercare a avut din pacate succes : a legat o sfoara de balconul camerei sale de la etaj, si s-a aruncat, ramanand atarnata in gol de acea sfoara spanzurata….Desi nu eram cele mai bune prietene, macar ne cunosteam cat de cat, iar cand am auzit ce a facut am ramas blocata pur si simplu fara cuvinte la telefon socata. Ea era genul de fata care ura oamenii ce isi doreau sa moara inainte de vreme, spune mereu ca oamenii care isi i-au viata sunt oameni are nu gandesc, era mereu vesela cu un zambet molipsitor pe buze, radea mereu se distra pana nu mai rezista de tocurile ei de 10-15 cm, sa nu mai spun ca era suprinzator de frumoasa si de fermecatoare. Toata lumea se uita cu mare admiratie la corpul ei, la atitudinea ei si la energia pozitiva pe care le stapanea foarte bine. Insa nici la ora 01:08 nu imi pot imagina cum a putut face un asemenea gest, ea care era optimismul care vibra si cucerea starea multor oameni…Cum?….De ceva vreme, am observat pe profilul ei de hi5 poze cu ea si un baiat, iubitul ei. Se pare ca aceasta iubire a avut un final trist, deoarece tocmai el a fost motivul mortii ei, desi se auzeau si niste probleme in familie. Nu mi-o pot imagina pe Alina moarta, dar mai ales stand atarnata de acel balcon care a fost drumul ei spre moarte. Nu as putea sa o privesc moarta, nu as putea doar sa ma gandesc ca ea e moarta, nu as putea sa imi inchipui ce e in sufletul familiei, a persoanelor dragi, dar mai ales, nu-mi inchipui ce reactie are fostul ei iubit…Sunt atatea lucruri care imi trec prin minte fara un raspuns categoric, insa stiu un lucru : daca Alina a ajuns sa se sinucida, ea fiind o persoana cel putin speciala datorita zambetului si frumusetii ei, atunci e clar ca ne confruntam cu o depresie in randul tinerilor ce nu isi gasesc linistea, alinare si calea de iesire din probleme si dureri sufletesti….Ma opresc aici in a mai scrie ceva, deoarece imi este foarte greu sa dezbat acest subiect, ea va ramane in gandul si in sufletul meu pentru ca imi pare tare rau de ea, imi este dor de ea, de ea…Alina<\3
RIP MY SWEET TEAR…..RIP MY DEAR ALINA
http://www.youtube.com/watch?v=nTgK4bNjZxg&feature=related
Much Love,
Bixa♥
O foaie rupta invechita in praful trecutului…
http://www.youtube.com/watch?v=qqyLRpGgxRs
Incep direct din subicet sa iti spun ceea ce parea frumos, era defapt o mare dezamagire, deoarece ceva din inima spus : “Mi-e dore de tine”, s-a transformat in : “Imi bat joc de mine”, intr-o scurta secunda…De ce?Pentru ca asa incepe povestea mea, povestea unei triste batai a inimii…
Pana acum nu am inteles de ce totul parea un asa chin, de ce totul trecea asa de greu, de ce totul parea chinuit de viata si de ce eu ma chinui sa fac fata,
Insa am invatat ca daca faci fata unei lovituri grele, ceva frumos va urma sa te ridice si iti va crea o noua suprafata.
Imi aprind o lumanare, notez pe-o foaie cateva cuvinte si ma las intinsa in amintirea de dinainte
Nu ma supun unei noi dureri sau unei lacrimi, insa imi prefac un zambet dulce, rugand fierbinte un parinte…
“Iarta-ma ca nu am ascultat, dar il iubesc si il port mereu in minte…”
Vreau sa incep un nou drum pentru mine sa ma ajut, caci m-am invatat minte
Iubesc, zambesc si traiesc clipa din viata mea aglomerata de intamplari frumoase
Merg cu un suras pe buze, ascultand gandurile mele cu teme haioase
Zilele cu lacrimi s-au dus in ceata, in urma lor a ramas dulceata
Prind putere sa rostesc “Te iubesc”, strangand in brate ceea ce imi doresc
Arunc in aer energia negativa si ma axez pe cea pozitiva ,e normal…ceva firesc
Amenint zilele cu probleme sa ma ocoleasca cand ma pandesc
. VA URMA ……………………………………
Bixa ♥
♥.
Cuvintele mele sincere pentru voi ^__^
” Viata mea este o bucata de hartie, pe care imi scriu intregul inventar al sufletului si mintii. “ Bixa♥
Viata nu este o joaca in care sa iti permiti sa arunci cu cuvinte rautacioase, ci este o piesa de teatru, unde toti actorii au rolul principal, insa singura deosebire este faptul ca nu exista un scenariu anume dupa care sa se joace si sa se tina cont de el, nu exista decat realitatea pura a fiecarei zi in care o petrecem fiecare dintre noi. Frumusetea fabuloasa a acestei piese, doar unii o pot recunoaste ca e asa, din cauza egoismului si a rautatii care si-a facut loc printre oamenii buni la suflet candva. Ura este un lucru ingrazitor care astazi a inlocuit iubirea, desi suntem constienti de asta, continuam s-o facem zi de zi. Timpul nu asteapta dupa noi, ci noi trebuie sa ne incadram in termenul lui, caci din pacate nu il poti domina deloc, el fiind o regula pe care nimeni nu o poate sparge sau ignora. Aceasta lege este una dintre cele mai barfite si una dintre cele mai controversate, caci toti sunt cu propriile pareri, insa nimeni nu este in stare sa recunoasca ca timpul il fugareste. Cand cei care traiesc cu un pesimist convins si peste masura normala, vor ajunge la o varsta in care sa se gandeasca ce sa mai faca pentru viitor si sa-si aminteasca de amintirile de odinioara, se vor enerva si vor da toata vina pe timp, cand propria lor persoana este de vina pentru neglijenta lor de profitare a timpului. Netrairea vietii asa cum ar trebui, este un mare pacat si o mare pierdere de vreme, caci la varsta cand esti prea mult marcat de trecerea timpului, si vei constata ca ai fost un lenes si prostut in legatura timpului, te vei oftica si vei incerca sa faci atunci ceva, ceea ce n-ai facut la timpul potrivit, si asa vei parea ba cam prea “salbatic” pentru varsta ta, ba prea schimbat, ori vei accepta situatia asa cum e, cu dezamagirea in sufletul si gandul tau. Si le vei spune persoanelor dragi sau simple, ce importanta este sa-ti traiesti viata, caci doar una ai si nu sti ce se va intampla maine. Asa ca dragi cititori si dragi omuleti ai planetei, va rog sa bagati la cap ceea ce am spus aici, caci este o pura marturisire a unei adolescente realiste si destul de matura, incat sa faca diferenta dintre vis-ireal si traire-real. Va kissulesc dulce si va imbratisez pe toti care priviti viata printr-un zambet pe buze si sclipire radianta in ochi.
MUCH LOVE,
<3
Bixa♥
In vis…
Inchid ochii. Visez cum as putea trai eu daca as avea toti banii din lume, cum ar fi daca as putea sa dispar in tinuturi indepartate necunoscute, cum ar fi sa ma pot teleporta intr-o alta lume, unde sa ii intalnesc pe toti cei dragi mie care nu se mai gasesc pe acest pamant, oare cum ar fi? Cand visez, pot sa am tot ce doresc, pot sa fiu ceea ce vreau sa fiu, pot sa am chiar si o alta infatisare, pot sa am pe toti langa mine, dar singura dezamagire este faptul ca toate astea sunt lucruri ce fac parte dintr-un simplu vis, iar el se sfarseste ca oricare altul cand ma trezesc din hipnoza lui dulce-amara. Desi se spune ca daca nu visezi, nu ai pentru ce sa te lupti o viata intreaga, insa eu daca m-as lua dupa aceasta vorba, ar trebui sa ma lupt ca intr-un razboi etern, pentru ca am foarte multe visuri, si stiu ca doar eu le cunosc si le pot da roade sa creasca sau nu. Stateam asa simplu in patul meu mare si moale, ma uitam pe geam si cand priveam cerul, ma gandeam oare eu pot ajunge sa-l ating? Si totul a inceput din acel moment, totul s-a dus liber si lent in imaginatia mea. M-am lasat purtata de ea sa vad daca are un sfarsit, insa nu, as putea sa ma afund in ea la infinit si tot as gasi ceva nou, ceva stralucit si ceva de gandit. Daca viata mea ar fi un simplu vis, numind asa deoarece toate visurile mele se incadreaza in aceasta categorie, as putea sa fiu perfectul absolut, sa fiu tanara vesnic sau uneori mai inaintata in varsta cu putini ani, ori sa pot face ceea ce in realitate nu pot, insa nu imi doresc ca viata mea sa fie un vis, pentru ca eu as fi victima lui, si nu vreau sa fiu eu un creator, cand exista unul singur si e suficient pentru toti. Totusi ma amuza pana unde poate merge imaginatia mea, as putea sa vorbesc mereu despre ea sau sa o folosesc pana ma epuizez de putere si adorm . Totusi eu cand adorm, visez, dar acele visuri nu sunt de la mine desi le pot uneori controla, dar prefer ca viata mea sa curga normal, in ritmul ei atat de bine pus la punct. Viata e frumoasa, insa depinde de noi cum o facem sa para pentru fiecare .
Much love,
Bixa♥
Doar eu
Acum cateva zile, mi-am petrecut o mica vacanta aproape de cei foarte dragi mie : bunicii din partea mamei mele. Stateau intr-o casa de lemn ascunsa prin natura, cu o pajiste si o poteca ingrijita mereu si mai ales plina de caldura sentimentelor . Cei doi batranei atat de speciali pentru mine, formeaza un cuplu inca din tinerete, si niciodata nuam vazut in casa lor si pe chipul lor marcat de timpul ce a trecut, ura ; tristete ; certuri ; jigniri ; lacrimi amare sau violenta. Aceste lucruri nu au existat la ei, uneori credeam ca sunt atat de buni actori incat nu imi dau seama de lucrurile astea. Doream sa aflu adevarul, chiar daca era dur pentru mine fiind o copila cu emotii puternice, dar in urma cautarilor mele am gasit in final raspunsul mult cautat : nu exista deloc ceea ce cautam eu sa aflu. Ma uitam la acei doi oameni, la acel cuplu atat de frumos, incat ma gandeam daca eu voi da oare peste aceasta minunata fericire eterna. Sentimentele lor erau foarte puternice, chiar daca in spate aveau o istorie de ani multi, ei se iubeau ca doi copii ce au descoperit dragostea. stateam asezata pe un scaun vechi de 55 de ani, care era intr-o stare buna, si priveam sperand ca timpul sa le tina vie iubirea pentru mult timp de acum incolo. Atunci, am hotarat sa plec intr-o plimbare, nu de alta, dar vroiam sa pasesc locurile unde mergeam cu multi ani in urma, cand eram o copila abia la gradinita. Cu zambetul pe buze, paseam linistita ca nu cumva sa ratez o frunza sau un sunet. Nu mai eram eu, ci o fetita de 4-5 ani, cu parul blond ca un soare, cu buclele in vantul racoros,cu ochii albastri ca un rubin albastru oceanic, cu o rochita roz pal cu floricele de aceeasi culoare, cu sandalele in mana micuta si calda. Cand suflarea de vant isi facu aparitia, am inceput sa o iau la fuga pana in varful muntelui, deoarece doream sa ii demostrez ca nu era singurul ce avea viteza, si eram mult mai buna ca el, nu neaparat din cauza vitezei care oricum nu o intrecea pe a lui, ci din pricina gandului de competitie. Fugeam cu toata forta mea, cat de tare ma tineau picioarele si plamanii, iar cand ajungeam in locul dorit, se arata ceva absolut superb : eram pe o banca veche, dar plina de povesti, amintiri si sentimente, in jurul meu se zareau mii de brazi si copaci, flori cu culorile curcubeului si unele nevazute pana atunci, se lasau pe platforma verde intinsa si dansau incet in ritmul dulce al vantului. In fata mea era o imensa vale, cu un lac mare si albastru ce se intindea pana ce ochii tai nu ii putea zari marginile, inconjurat de tufisuri, flori, roci, animale salbatice, copaci, dar mai ales de raze aurii de soare ce isi prezenta miscarile delicate pe oglinda perfecta a apei de cristal transparent. Stateam ore intregi privind acel tablou ce mi se arata in fata ochilor, fara sa sac un amanunt. Inchideam ochii si ma lasam purtata ca un fulg inofensiv pe aripile aerului, razand si bucurandu-ma de viata. Ma imaginam printre norii pufosi si albi, ce ma salutau politicos de fiecare data cand ma intalneau. Vorbeam cu soarele ce se rusina teribil de tare si se ascundea din cand in cand dupa nori ca sa nu ii vad trandafiri rosii din obraji. Totul era asa de frumos, era o parte din viata mea. Dansam desculta pe iarba deasa si verde ce se misca si ea in acelasi ritm cu florile din spatele meu. Acesta era si este raiul meu : raiul copilariei.
Much love.
Bixa<3
O ruptura
Intr-un pat mare si alb ca o perla alba imaculata, statea o fata nu prea mare la anii din viata, insa nici mica in a nu cunoaste ce inseamna sa fi singur. Parul ei blond stralucitor si matasos, se lasa purtat de o perna micuta, rochia verde de vara se atingea cu cearceaful ce o cuprindea din toate partile. Picioarele usor adunate impreuna si mainile reci de gheata fragila, pareau chinuite de ganduri. Fata e ganditoare si trista, isi plimba privirea inundata de lacrimi pure si straine, pe un geam care imbratisa cu atata caldura noaptea si lumina fastuoasa a lunei. Ceva se intampla in acea camera inalta si intunecoasa, nu sunt sigura daca e cumva un vis sau e un geam de sticla rupt din poeziile mele ori un adevar. Tot ceea ce stiu, e ca nimeni nu e langa ea sa ii spuna ceva, incerc sa o strig insa nu ma aude…ma apropii de ea usor cu pasi inceti si nesiguri, scartaitul podelei imi aduce aminte de un pod nepasit de ani de zile, plin de praf adunat de-al lungul amintirilor unui om simplu. Am ajuns langa ea, privesc ingrijorata buzele ranite, uscate si invinetite, parca ar fi inghetate ; genele negre ca bezna totala dintr-o pestera umeda, sunt chinuite de atata apa cu venin amar, striga dupa ajutor disperate fiind epuizate de atata chin. Intind mana sa ii ating fata alba si palida, dar la un centimetru distanta se iveste un zid transparent si zgariat cu atata brutalitate asemenea animalelor salbatice ce cauta disperate prada pentru a putea supravietui in salbaticie. Imi dau seama ca nu vede, e prea preocupata de ganduri si ranile sufletului firav pastrat neatins din dulcea si nevinovata copilarie, pana si cicatricele sunt atat de noi incat orice suflare, chiar si cea mai usoara le-ar putea taia. Pulsul agitat ca o furtuna de toamna, nu se poate linisti la o temperatura atat de ridicata care ar putea arde pana si cele mai reci suflete de pe Pamant, se aude cum se izbeste violent sangele de peretii venelor supuse acestui infern nedrept. Vazand acestea, ma uit in jur si gasesc cioburi de la oglinda imensa de pe perete asezate haotic pe jos langa o carte atat de veche si fara culoare, incat am confundat-o cu un document istoric. Paginile sunt arse, rupte si insangerate, dar nu exista nimic scris sau poate nu sunt eu suficient de pregatita sa vad randurile scrise. Un dulap masiv, deschis se afla in coltul plin de panza de paianjen, gol si invechit. Peste drum de el isi are loc o masuta de machiaj foarte frumoasa, cu un aspect de epoca si atat de scump, imi este mila sa nu o deteriorez cu idrasneala mea. Langa produsele cosmetice si accesoriile organizate, centrul masutei este zgariat adanc cu o intentie straina o inima.Peretii sunt mangaiati si atenti supravegheati de lumina cerului inchis. Ea a adormit, asa ca ma retrag din camera cat pot de repede fara sa o deranjez si inchid usa cu atata emotie incat mainile imi tremura necontrolat de tare si sunetul care anunta anii usii nu se lasa asteptat. Sper ca atunci cand se va trezi, va putea zambii ca un copil ce alearga fara griji si liber pe umerii dealurilor decorati cu flori si iarba si echilibrati cu pomi….
Much love,
Bixa<3
Prietene pe viata
Viata mi-a fost si mi este datoare
Am jucat dupa reguli ca o servitoare
A luat ce mi-era mai drag de langa mine
Face ce vrea pentru a obtine
Tot ceea ce am iubit,ma dezamagit
Radea,uite asa ea s-a hranit
Chiar daca nu sunt prima,sunt singura care conteaza
Nu e corect,ea mereu triseaza
Niciodata nu voi fi o fata obisnuita,pentru ca am dreptul sa fiu extraoridinara
Din cauza asta am fot data afara
Nu ai inteles niciodata,si nici nu vei intelege vreodata
Mereu ma vei considera o ciudata
Iar acum sa incep in a explica
Nu te teme!Mereu voi fi langa tine draga mea
Multumesc ca mi te-ai alaturat in viata asta
Nu am cuvinte sa iti multumesc indeajuns
In inima mea tu ai patruns si ai strapuns
Toate cele rele,ca sa ma vezi zambind
Chiar si cand imi auzeai ceasul ticaind
Ne-am cautat una pe cealalta
De am plans pana la o balta
Nu am sa renunt niciodata la tine
Am spus”nu mai plang”,desi nu m-am putut abtine
Am inceput impreuna o calatorie eterna
Dormim pe aceeasi perna
Am impartit aceeasi viata si asa vom face inainte
Ne-am spus rugaminte
Asteapta,voi fi bine
Dragostea ne apartine
Nu te intrista,nu mai ai nevoie de altcineva
Fericite sau triste, nu mai conteaza
Prietenia noastra nu inceteaza
Sunt aici doar pentru tine
Iti multumesc ca esti langa mine!
<3 I LOVE YOU !!!! <3
P.S: Aceasta poezie este o creatie proprie creata pentru cea mai buna prietena a mea, pentru o fata superba ce merita apreciata pentru tot ceea ce face, nu numai pentru mine ci si pentru familia ei. Am creat-o in urma cu un an si, aproape doi, insa niciodata nu va vi destul de veche pentru ea si nici pentru mine.
Much love,
Bixa<3
