O fata ratacita in pasii vietiii…

Ultimele

Un aer rece pe covor

Cold_Breath_by_YunaArtStii sentimentul când te pui pe podea, pe covor si privesti cerul înserat cu lacrimi pe obraz? Eu cunosc sentimentul, e atât de intens si te face să simți cum plutesti departe în trecut, prezent si viitor în doar câteva secunde. Te ajută să îți privești viața detasat de toti si sa consideri ca orice amintire pe care
pe care o ai te ustura si iti înțeapă respiratia ajungând să râzi cate tâmpenii ai făcut si cate altele va urma sa faci. Sunt recunoascatoare sufletului meu pentru astfel de momente pentru că asa stand pe jos si uitandu-mă pierdută la cer si fugind prin toata viata mea, îmi dau seama cat de mult iubesc totul si cat de recunoscătoare sunt pentru tot. Simt cum adierea rece de vara a serii îmi face pielea să simtă o multime de ace pătrunzând in ea si cum aceasta adiere are gustul lacrimilor mele. Mă scufund în propria balta de emotii si trăiri, dar prefer să fiu asa decât o stea de mare asezata in deșert. Mă minunez cum poti iubi viata si mai mult in momentul in care nu ai ceea ce iti doresti si totuși ajungi să iti dai seama ca ai totul, însă ignoranta si superficialitatea are grija să ne dizolve pe dinăuntru ca un acid pus pe o bucata de plastic vechi. Suntem atât de importanti încât uneori mă mai mir stupid cum putem fi atât de măndri. Suntem mândri pentru ca viata asta ne oferă toate motivele sa fim nu? Altfel ce rost are mai avea ca un actor să joace o piesa dacă stie ca nimeni nu îl va privi vreodată cum încerca sa iei joace rodul. Ne topim in carcase de bej si ne asteptam sa ne transformăm in imparati si prințese doar pentru că tiparul nostru ne-a construit asa cum suntem : oameni simpli, normali. Ce rost are sa port o rochie sclipitoare daca eu sunt o pura fantomă? Ce rost are să am toate dorințele si capriciile împlinite daca eu sunt doar un cub de gheata care se topeste in propriul foc? Ce rost are sa fiu un adult realizat stiind ca o copilă a murit ca eu sa ajung asa, mai exact copila din mine. Ce rost are să port o masca daca nu e nimeni invitat la aceelasi bal mascat la care fac eu parte? Ce rost are să îmi sterg obrazul daca vântul îmi va imprima totul in cei mai fini pori? Ce rost are să alerg după vise daca stiu ca ele nu se pot realiza? Ce rost are sa fiu eu….daca stiu ca nu am un scop in viata? Ei bine răspunsul îl stiu si ei si îl stii si tu, nu-i asa? Îmi amintesc foarte clar când incercam sa imit jocul de-a soarecele si pisica cu viata si cu toate papusile ei, ce experiența am ajuns sa simt pe piele mea. E ca si cum un pescar iti spune ca nu poti înota deoarece el trebuie sa prindă pește  sau cum o educatoare iti spune ca nu poti lua parte la serbare pentru ca te bâlbâi si esti timid. Nu are nimeni dreptul de a desconsidera ca tot ceea ce traieste este fals si insipid, pentru că isi reneagă rădăcinile si genetica acestui pământ
pământ cald si firesc. Consideri că nu poti vedea culorile cu care sunt eu îmbrăcată? Fă te rog cunoștință cu mine dragul meu sau draga mea si pregateste-ti sifonierul că vei avea multe culori de purtat. Îmi pare bine de cunoștință, eu sunt viata….

Ultima dintre ei

Black-and-White-portrait-eyes-models-art-Fashion-women-light-bw-people-glamour-poses-various-Allure-moment-still-rain-lollipop-lonely-missing-y

Am picat Doamne! Am picat Doamne atât de jos..
Cine sunt eu? Ce fac eu? Cine este această fată stupidă care face aceleași greșeli rând pe rând? Cine este această neștiutoare care nu înțelege că lucrurile nu merg după cum s-a așteptat din simplul fapt că e mai bine asa, toate aceste lucruri au un scop nu? Cine este această fată care poate se gândește la călugărie văzând cât de străină e de această lume si de aceste marionete din jurul ei? Cine este Doamne ea? Cine este? Căci eu nu o cunosc…
Întreab-o te rog Doamne pe cine iubește? Pe cine protejează ea oare? Ce are de gând să facă? Pe cine nu poate ierta? Ce a făcut de este atât de rece si distantă Doamne? Oare se vede cât e de frumoasă? Oare simte ea cât de mult este iubită? Oare își va găsi drumul Doamne? Îi Vei fii aproape Doamne? O vei proteja de tot răul si o vei învăța ce este iubirea, ce este viața? Cum de o pot privi asa Doamne? Cum de este ea atât de străină si nu mă vede cum mă uit la ea atât de insistent si îi fac semne, dar ea e ca o stâncă Doamne? Doamne!!! Doamne ce va fi cu ea?…e o biată fată care s-a amețit de atât de multă fugă după poteci străine si ghimpate. Sângerează mult Doamne…
Pașii pe care-i călcă sunt atât de nesiguri si de întrebători. Până si suflul gurii ei abia își găsește forta necesară în plămânii ei obosiți de atâta oftat. După cine suspină? După ce suspină atât de mult? Este o păpușă? Are trăsături atât de fine…asa i-a spus cândva o femeie.
Of Doamne…este ca o carte deschisă plină de pagini goale. Sau poate nu văd eu scrisul sufletului ei. Ce culoare are acest scris? În ce limba este?
De ce nu mai simte nimic? De ce nu mai are emoții Doamne? Cândva zâmbea si râdea de o dureau obrajii, iar buzele oboseau. Cândva era atât de îndrăzneață încât si ea se mira uneori de tupeul ei sălbatic de fată necunoscătoare. Si da Doamne, a făcut multe greșeli si pacate, dar nu renunță. O mai priveam uneori cum se zbate să demonstreze dreptatea pribte opinii, oameni si pământ. Era atât de fascinantă această copilă bălaie cu sânge viu si fierbinte, clocotind a viață. Doamne, cine este ea acum?
A evoluat peste toți acești ani, a crescut foarte mult. Am văzut-o când a suferit, cum a suferit si cum a trecut peste…sau a încercat să facă asta. A fost chinuitor să asist la aceate scene, dar pentru ea cum a fost Doamne? Uite Doamne cum stă si plânge în întuneric cu muzica ei care îi este atât de loială si aproape. Uite că face aceleași lucru ca si acum multi ani. Doamne, ea se vede în oglindă cum arată? Este ca o zeiță, ca o felină neagră cu ochii ca oceanul, marea si pădurea. Este ca o copilă mânjită de ulei de motor pe chipul ei Pe chipul ei alb ca laptele proaspăt de tara.
Îi poți spune Doamne să se iubească? O poți ajuta? Îi vei răspunde la întrebări, căci are atât de multe? Ea te roagă să fii mereu alaturi de ea si să simtă că esti lângă ea si o veghezi în această lume superficială si trează ca un vulcan activ plin cu lavă clocotindă, dar Îi vei fii alaturi Doamne? Uită-te la ea Doamne, este o așa păcătoasă…
Până si hainele îi sunt murdare. Si totuși de ce plânge? Căci plânge de atât de mult timp Doamne. Nu se oprește odată? Care este motivul?
Uită-te la ea Doamne ce josnică e de atât de multă mândrie bolnavă si cât se luptă cu ea însăși să răzbată în acele sfori si capcane proprii, ființei ei. Știe ea Doamne ce este deasupra ei? Are măcar un strop de inteligentă să se gândească puțin la asta? Căci uită-te Doamne la ea cât de mult îi merge mintea, este deșteaptă. Ce comică este cu acele grimase faciale superficiale care îi lasă atâtea riduri peste piele. Ar dormi toată ziua dacă ar putea si noaptea să exploreze lumea din lăuntrul ei. Tot ce atinge ea e supus vibrațiilor periculoase, căci are o mare putere de seducție. Știe că poate face pe bărbatul ochit să îi cadă la picioare, dar se teme, se sperie atât de mult cand vede această putere a ei, căci nu știe cum să o potolească. Stie că obtine ceea ce își doreste, de aceea este atât de insuportabilă si sarcastică. Dar are șarmul ei de rătăcită în grădina cu trifoi si lucernă si aleargă prin pădure cu picioarele goale si reci. Este o neliniștită, de aceea cu greu își poate face ei înșiși față. Este o luptătoare în viața, dar cand pierde si pică se ridică atât de greu, însă maiestuos. Este o așa încăpățânată!
Ai grijă de ea Doamne, căci are un zbucium în ea de care nu știe si totuși conștientizează cât e de naturală această stare a ei, ca o furtună pe o mare întinsă intr-o zi senină sau ca o tornadă care se refugiază în câmpul cu maci, grâu si secară. Ai grijă Doamne căci îți Va promite multe, dar crede-o pe cuvânt si așteaptă, căci stie când își dă cuvântul atât de Sus.
Nu o interesează nimeni si nimic si totodată este fascinată de viată ca un drogat după mărunțișul care îi este vital pentru alungarea sevrajului. Încă ceva, poartă la gât o cruce de ață alături de o icoană din piele neagră, o vezi? E mereu la gâtul ei si stie când păcătuiește că nu poate privi acea imagine atârnată de gâtul ei frumos, căci în momentele acelea plânge înăuntrul ei atât de tare, încât toti ceilalți devin surzi, iar ea o absentă.
Știe că trebuie să vină la Tine, dar e pregătită pentru acel moment? Trebuie să fie sinceră si să se dezbrace de zdrențele ruginite si să își spele si curățe vesmântul. Stie cât de dureros avea să fie, tocmai de

De aceea așteaptă, ca să fie sinceră si scârbită de ea în totalitate.
A ajuns departe, dar încă o pot vedea Doamne, desi e atât de micuță.
….Ai grijă de ea Doamne, este roaba ta din urmă si te rog Doamne, ajut-o să fie cea dintâi!…
Amin!

 

 

Cu multă dragoste,
Bixa♥

 

Imi poti raspunde?

enhanced-buzz-wide-23319-1338324592-11

   Patrund in sufletul meu o multime de lucruri. Simt cum imaginatia incepe sa isi creeze pasii timizi si imi transimte o multime de sentimente. Ating usor cu degetele reci chipul mamei mele si ma gandesc ce frumusete a putut crea Dumnezeu. Iar aceasta fiinta extraordinara mi-a dat la randul ei viata. Imi ascult bataile inimii si ma simt ca acum 19 ani : in pantecul ei cald cand imi vorbea si se juca cu mine. O iau de mana si ii sarut fruntea brazdata de riduri fine si tototada adanci ale sufletului ei. Ma trec fiori pe spate gandindu-ma la viata ei si mi se tulbura vederea din cauza lacrimilor nearatate in fata ei, insa care ard curgand incet pe conturul sufletului meu. Sunt fiica ei…
Daca as putea sa imi ating inima, ar tresari speriata de ce incerc sa deschid capitole din viata care s-au lasat scrise in jurnalul vietii mele. Ma cutremur strangand in mana crucea de la gat si ma uita la mica icoana fara sa inteleg de ce familia mea, de ce eu. Nici nu vreau sa inteleg, sa primesc explicatii, deoarece sunt sigura ca m-ar depasi. Si nu din cauza ca nu as avea capacitatea de a intelege, ci doar din simplul fapt ca voi afla la momentul potrivit si nu mai devreme.
Ma ridic de pe scaunul vechi de lemn masiv, incalt pantofii, imi iau geanta si plec cu umbrela prin ploaie. Nu am o tinta anume, pur si simplu merg prin ploaie si incerc sa urmaresc cu privirea cerul, stelele si luna. As merge departe, chiar foarte departe, insa exista o bariera care nu ma lasa, stiind ca locul meu e aici, acasa. Nu degeaba prin venele mele curge acest sange pur, romanesc..nu-i asa?
Port un mare razboi…unul extreme de mare si de crud. Atat cu mine, cat si cu ceilalti. Nu ma pot modela pentru societatea asta ca sa nu mai sufar atat de mult, nu pot ignora strigatele si plansetele ce le aud continu, nu pot sa ma prefac ca nu te-am vazut picand, nu pot sa ma prefac ca nu stiu cum e cand altii plang. Nu te pot lasa, nu iti pot da drumul mainii tale poate manjite, deoarece asa ma voi manji si eu si mai tare lasandu-te sa cazi intr-un infernal abis. Strig cat de tare ma tin plamanii sa ma auzi cand iti spun ca sunt langa tine oricand ai nevoie de mine, de ajutor sau de un zambet, imbratisare ori un sarut. Mi-as rupe hainele de pe mine daca as stii ca lucrul acesta te va dezbraca pe tine de toata mizeria ce continui sa o porti atat in minte, cat si in suflet. Ti-as da eu tot ceea ce am daca as stii ca asta te va face mai bogat sufleteste si te va face implinit si fericit in viata asta. Ti-as da tot sufletul meu daca as stii ca in schimb primesc iertare si iubire si vei stii ca citesti fiecare cuvant, rand, capitol si verset din el. Ti-as da o ochii mei daca as stii ca vei putea privii lumea si oamenii asa cum privesc eu viata. Ti-as da trupul meu daca as stii cat tu il vei putea disciplina sa faca mai mult bine in lume sis a reusesti asta mai bine decat mine sau oricine altcineva. Ti-as da auzul meu sa auzi cum clocoteste intreaga lume sub un imens vulcan al nepasarii si urii. Ti-as da mainile mele sa poti simti fiecare atingere ce iti va strapunde trupul ca o sageata brazdata de mii si mii de cutite, in momentul cand atingi chipul mamei tale, chipul persoanei iubite si stii ca incerci din rasputeri, din toate colturile finite tale sa o ajuti, sa faci mai mult sa fie bine. Ti-as da rasuflarea mea daca as stii ca asta iti va usura trupul care atarna de un suflet chinuit si ratacit intr-o lume plina de contracte si conditii de trai. Ti-as da buzele mele sa poti saruta fiecare piesa din acest puzzle al vietii sis a imi spui tu ce gust are. Ti-as da vocea mea daca as stii ca te poti face mult mai auzit decat mine. Ti-as da cunostintele mele daca as stii ca vei putea face o carte in care sa legi fiecare om de mana celuilalt. Ti-as da lacrimile mele daca as stii ca nu vor seca pe un obraz secat de atat de multa asprime. Ti-as da totul din mine, absolut toat fiinta mea, tot ceea ce sunt eu si tot ceea ce am eu daca as stii ca acum, in momentul asta am langa mine o persoana care e de un million de ori mai apta decat mine in acest duel pe viata sip e moarte cu noi insine si cu restul lumii. Ce zici? Ce parte a trupului meu vrei? Care lucruri materiale le vrei de la mine?…..

……………. ….. …. …………. …… …. ….. … …. …….
Vezi acele puncte? Te astept pe tine sa le completezi, sa imi spui ceea ce va urma. Nu lasa acele spatii necompletate, te rog sa nu indranesti sa faci asta. Sunt sigura ca iti pasa si ca te doare si ca vrei mai mult, atat de la tine cat si de la cei din jurul tau. Nu-i asa? Nu uita, astept raspunul tau!

 

 

 

Cu multa dragoste,

Bixa♥

Ce alegi sa fii, cine alegi sa devi si ceea ce iti doresti sa ai…

Sunset-Mountain-Clouds-landscape-1280x1024Hei, ce faci? Esti bine? Eu am vizitat cateva rude, am fost l un botez, am fost in diferite locuri si am cunoscut diversi oameni. Vrei sa iti spun cum m-am simtit in momentul cand am vazut acel bebelus atat de frumos si curat prin simpla sa simplitate? Sau vrei sa iti spun ca am dansat si cat de bine m-am simtit, ca am facut poze si ca am fost filmata razand cu o pofta incat imi dadeau lacrimile de la atata ras?

…Si as putea sa-ti spun atat de multe lucruri pe care le-am simtit si le simt, dar nu pot. De ce? Pentru ca nu imi dai voie, nu ma lasi sa patrund in viata ta si preferi sa fii un simplu trecator in viata mea, sa treci pe langa mine. Te temi de foarte multe lucruri si totodata iti doresti multe, dar toate dorintele tale se contopesc intr-una singura : iubirea. Nu te judec, pentru ca stiu cum e sa-ti fie teama sa deschisi o usa la care cineva bate incet si timid. Stiu cum e sa plangi ca nu poti face ceva fara sa ranesti pe cineva, nemaitinand cont de tine, se ceea ce simti si de sufletul tau. Si sunt perfect constienta ca vei spune si vei crede ca nu esti tu, ca sunt doar eu. Poate asa e, pentru ca eu scriu ceea ce simti fara cenzura si acest lucru doare si nu te doare pe tine cum ma doare pe mine in momentul cand ma oglindesc in fiecarepiesa din oglinda mea, oglinda sufletului meu. Sunt mii de bucatele care incearca sa-si gaseasca continuarea langa cealalta, dar este nevoie de timp si de munca pentru a ajunge la rezultatul final : la oglinda mea. Nu stiu cine esti si nici nu stiu multe despre tine, dar nu inteleg cum ai reusit sa iti lasi amprenta asupra mea. Nu am vrut sa te cunosc de la inceput decat ca doi oameni care se vad si se saluta, cel mult se intreaba de sanatate si alte cateva intrebari lafel de timide. Te-am impins inca de la inceput cu un pas inapoi pentru a nu ajunge la mine. Nu vroiam sa te lasi sa pasesti pe drumuri inguste si periculoase si nici nu vroiam sa te las sa descshizi poarta spre un taram plin de neprevazut, dificil dar extraordinar de frumos. Acolo pe undeva ma gasesti pe mine, dar nu vroiam ca tu sa incerci doar din pura curozitate sau din provocare acest lucru si nimic mai mult. Ce am facut eu? Mi-am incalcat acest “nu” si ti-am dat cheia cu un singur scop : sa vad ce om esti si ceea ce doresti. Am riscat foarte mult cu aceasta decizie si m-am expus unor lucruri care stiam ca vor urma la scurt timp. Si cu toatea acestea am facut-o, ti-am dat o sansa pe care nici macar nu ai observat-o ca sansa, ci mai mult ca o curiozitate spre mister si spre o aventura. Stii care e diferenta dintre o poarta si un prag? Poarta e inchisa sau deschisa, are nevoie de cheie si de cineva care sa o deschida si sa o inchida. Pragul e mereu deschis si asteapta mereu pe cineva sa il treaca. Oare care esti tu si care sunt eu?

Ma uit pe cer si vad o multime de stele, dar cel mai mult imi atrage privirea luna. Stii ca esti prima persoana despre care scriu dupa atat de multi ani? Stii ca daca acum intorci spatele cuiva, mai tarziu e posibil sa nu mai fie langa tine in momentul cand vei decide sa o apuci pe partea cealalta ca era mai buna? Stii ca am lacrimi in ochi ori de cate ori ma gandesc la lucruri foarte simple, ca ma bucur si rad, zambest, visez si aberez in scenarii de o frumusete mare, dar foarte indepartata. Am lacrimi in ochi de o emotie care demult a adormit in mine, iar tu ai cam agitat un lac statator. Care e problema? Nu e vorba de apa curgatoare, ci despre un lac. Tot ceea ce se intampla ramane tot in acelasi loc, indiferet de forta, agresiune sau pura activitate. Asa ca ai grija ce alegi sa fii, cine alegi sa devi si ceea ce iti doresti sa ai.

Am asteptat cu mare drag apelul de la tine. Stiam ca ne auzim doar o singura data pe saptamana si habar nu ai cat apreciam acele cateva minute in care vorbeam si simteam ca doua brate ma cuprind si o voce ma face sa zambesc. Am asteptat chiar si cand ma pregateam sa merg la botez si ma uitam la telefon, la ora si tot nimic. A trecut uite o saptamana de cand nu am vorbit, dar stiu foarte bine de ce. Ti-am dat de ales indirect undeva acolo Sus ceea ce iti doresti sa faci pentru tine. Si stii ce raspuns am primit? Tacerea. Si tacerea e un raspuns, dar in cazul acesta reprezinta mult mai mult de atat. Ma bucur ca suntem la o oarecare distanta unul de celallat, ca nu ma poti vedea, nu ma poti atinge si nu ma poti invita la un dans. Acum, momentan, ma poti doar auzi, pentru ca tot ceea ce simt eu, absolut tot, comunic cu cineva. Un foarte bun prieten, cea mai importanta persoana care are grija de mine si are grija sa-mi calauzeasca pasii de atatia ani. Nu vrea sa ma lase la greau si are grija sa-mi aduca aminte sa nu uit de el. Ma asculta mereu, oricat si oricand. Imi ofera atata pace si dragoste si toate intrebarile mele primesc raspuns fara sa ii cer sa-mi raspunda neaparat. Oare de ce el face toate aceste lucruri? De ce nu oboseste cu o fata ca mine? L-am suparat de foarte multe ori si l-am dezamagit de si mai multe ori, si, cu toatea acestea, nu vrea sa plece de langa mine. Sta langa mine asa cum sta o tropta de un tanar copac care pe viitor va creste frumos si va da roade bune datorita acelei tropte.

Totul e ok pentru tine, totul decurge dupa placerile tale, planurile tale chiar si oamenii iti raspund asa cum vrei. Dar in toate aceste reusite uite ceva mic, dar foarte intepator : efectul bumerang.

Eu imi voi continua viata lafel ca pana acum, cu acest prieten langa mine si am grija sa nu uit sa Il rog sa nu ma lase sa rancezesc, ci sa cresc frumos si sanatos cu fiecare zi. Ca fiecare petala sa se deschida si ca fiecare strop de ploaie sa ma racoreasca. Nu am nevoie de nimic, ci traiesc cu toate cele ce le am, pentru ca am primit cu mult peste masura in care am cerut, as fi meritat si as putea cere.

Daca as fi un trandafir, as alege sa fiu unul alb, caci rosul sau alta culoare nu pot fi o panza pentru inceput. As vrea sa cresc cu cati mai multi spini pe spinarea mea, ca nu oricine sa ma poata atinge. As vrea sa mangaie soarele ca sa aibe grija sa imi coloreze petalele ca un nesfarsit curcubeu si sa vina stopii de ploaie sa patrunda in adancul meu si sa curete totul, lasand prospetime si reimprospatare. Acesti stropi sa streaga tot ceea ce imi pateaza panza petalelor mele albe si sa ma lase sa o iau de la inceput. Fluturii sa imi vorbeasca de celelalte flori, sa stam sa impartasim diverse lucruri, iar albinele sa vina sa ma ajute sa ma imbogatesc. O bogatie grea dar frumoasa, cea sufleteasca.

De unde ideea cu trandafirul? Cea cu poarta? Dar cea cu pragul? Habar nu am, scriu ceea ce ochi vad, ceea ce sufletul simte si ceea ce mainile primesc comanda sa scrie.

Dar sa revin la tine…dragul meu? Iti pot spune asa? Nu cred, dar totusi indrasnesc sa o fac. Daca ai citi aceste randuri, daca ai fi citit acea lunga scrisoare pe care am scris-o pentru tine la ora 2:00 dimineata-noaptea, luni, 8 iulie. Daca ai auzit ceea ce am de spus, ceea ce simt si ceea ce as dori pentru tine si ceea ce am simtit datorita tie, te-ai inspaimanta. Probabil de aceea lucrurile nu merg, pentru ca esti un trecator care daca s-asperiat de cevaanume mareste pasul sa mearga mai departe. Nu te judec si ma abtin foarte mult sa o fac, dar suntem diferiti si totusi despre ce vorbim aici? Nu ma intereseaza cati oameni vor citi acest articol, cati vor rade, cati vor intelege ceva si cati vor crede ca fata asta e atat de indragostita ca abereaza si e in palatul ei decristal. Nu ma intereseaza. De ce? Pentru ca ceea ce scriu scriu din mine si am reprezinta mai mult de 100% pentru ca nu sunt doar cuvinte sau emotii, ci mult mai mult de atat. Vreau doar sa-ti scriu, desi tot ceea ce am scris si cate voi mai scrie nu vor ajunge la tine, destinatie necunoscuta, nu? Ei bine, Dumnezeu stie ceea ce va urma, eu nu pot decat sa astept si sa traiesc fiecare clipa ce o primesc in dar. Restul? Ce faci cu restul!? Neah, nu multumesc frumos, altcineva se ocupa de asta. Eu sunt prea ocupata cu propriile trairi si noile capitole ce vor urma a fi scrise in romanul meu personal, al vietii mele.

Fiecare roman e diferit, al tau cum se numeste?

 

 

Cu multa dragoste,

Bixa♥

Dulce, dulce…

Astazi simt ca :

  • trebuie sa ii multumesc Lui Dumnezeu pt tot si toate

  • pot sa urc pe un bloc si sa ating luna.

  • trebuie sa strig de sus “Te iubesc”

  • trebuie sa dau mana cu rautatea

  • trebuie sa imbratisez si mai mult bunatatea

  • mama ma va felicita pt alegerea facuta

  • sora mea mai mica ma va sfatui in felul ei naiv si frumos

  • am ignorat o lacrima

  • am mers prea departe sa merg inapoi

  • cea mai delicioasa prajiturica cu branza a fost cea a colegei mele de banca care a impartit-o cu mine

  • exista mereu un curcubeu pe cer, dar unii nu il pot vedea decat in zilele cu ploi

  • maine voi avea o zi excelenta

  • voi invatat sa cant la chitara care o am de doi ani

  • voi scrie cartea propusa de atat de mult timp

  • rochita mea alba a ramas lafel de frumoasa ca acum 15 ani

  • jurnalele mele descriu mai mult o enciclopedie a sufletului meu, pe parcursul anilor

  • baiatul care mi-a lasat o ciocolata “Milka” cu alune si o sticla de  “Nestea” de fructe de padure la 0,5 L pe banca, este foarte atent cu mine

  • peste putin timp voi avea parte de clipe foarte frumoase, deoarece se apropie Craciunul si vine zapada <3

  • totul este atat de mic si frumos privit de sus

  • toti oamenii au in suflet ceva care imi arata ca am ceva de invatat de la fiecare, oricat de mic sau mare ar fi

  • maine va ploua pe filele caietului meu de la atatea peisaje din trecut, dar razele soarelui va avea grija sa incalzeasca vremea

  • tata va ajunge un mare om cunoscut in domeniul lui

  • voi ajunge pana unde ma va tine credinta si dorinta

  • in oglinda este imaginea unei copile care, cu fiecare zi, se schimba in femeie

  • mainile mele mici si reci, sunt calde

  • inima mea e mare, cat amandoi pumni unul langa celalat, asezati pe mijlocul pieptului.

  • in arborele meu genealogic sunt atatea persoane ca nu cred ca as putea sa il finalizez

  • in venele mele mici, curge un sange pur romanesc

  • poporul roman are o istorie mult mai vasta decat cea pe care majoritatea o stim deja

  • zambetul unui bebelas dnitr-un carucior a fost un raspuns la ceea ce ma gandeam eu

  • ochelarii pe care ii port de ceva vreme, nu ma mai ajuta, deoarece vad lumea atat de trista si rea, cand e atat de simplu sa faci bine.

  • inelul de argint de la mana dreapta care are o inimioara, straluceste mai puternic ca oricand

  • ca lantisorul de la gat care are si el o inimioara, este cald

  • vacanta de iarna care va veni va fi plina de surprize frumoase pt toata lumea

  • voi lua noate bune la cele 4 teze, in special la cea de la matematica si chimie, deoarece am profesori mai severi

  • voi fi o mama asemenea unei leoaice

  • pot sa zbor si sa vad toata frumusetea tarii de sus, de unde este frumos si liniste

  • pot sa dansez ore in sir, fara sa am nevoie de nimic altceva

  • toate visele mele sunt scrise pe norii albi ai cerului, caci se indeplinesc cand nu ma asteptam

  • toate atingerile mele au lasat atatea amprente fosforescente care se vad doar noaptea

  • ochii mei au mai mult de 2 culori

  • cant la un pian si muzica mea este auzita de pasarele care ma acompaniaza

  • spranceana ochiului drept, are forma de la tatal meu

  • alunita cea mica din apropierea nasului este de la mama

  • toata copilaria mea a trecut mai repede decat credeam atunci

  • tot ceea ce am inceput sa scriu de la varste fragede(poezii, povesti, confesiuni, etc) au fost citite de cel putin doua ori de mama mea cea curioasa

  • tatal meu abia asteapta sa ma duca la altar in ziua nuntii mele

  • plimbarea cu balonul cu aer cald e atat de unica

  • bicicleta mea cea mica si verde din copilarie, s-a micsorat cu fiecare zi, deoarece a ajuns sa fie atat de mica si veche

  • desenul cu familia mea facut la varsta de 4-5 ani aproximativ, a devenit portretul nostru, al familiei

  • cheile mele au devenit mai numeroase, cu cat deschid mai multe usi, unele mai ruginite, altele mai noi

  • “ghiozdanelul” rosu cu acel ursulet atasat de el, astazi arata impecabil de nou, vazandu-l in spatele surorii mele mai mici cu 15 ani

  • profesoara de psihologie si logica a ramas uimita, cand a descoperit un articol de-al meu intr-o revista religioasa, ortodoxa, despre avort…a avut rabdarea sa citeasca tot ceea ce am scris si a avut un sentiment ce l-am simtit pana si eu

  • profesoara de religie are in gand 10 lucruri care ii trec prin minte cand se uita la mine

  • parintii mei au fost si sunt dansatori innascuti si ca de la ei mostenesc in sange aceasta pasiune pt dans

  • pot fi foarte buna la schi, ca si tatal meu care a fost un mare campion mondial

  • pot fi lafel de dura ca si mama, care a fost castigatoare cu echipa ei de handbal multi ani la rand

  • pot desena lafel de frumos si sensibil ca si fratele meu mai mare, care a mostenit abilitatiile de la desen de la mama

  • pot sa-mi repar masina fara probleme, ca si marele mecanic care le stie pe toate : tata

  • telefonul meu are in total 9391/10062 de mesaje primite de la toate persoanele dragi si ca acest numar este defapt mai mare in realitate

  • apelurile pierdute sunt astazi apeluri nereceptionate de ceilalti

  • scrisoarea mea de dragoste parfumata delicat si ascunsa intr-un loc anume, a ajuns astazi un mic roman de dragoste

  • jurnalule meu de la desen, o are reprezentata pe prima pagina pe mama pe vremea cand era adolescenta si am constatat ca semanam izbitor de mult, e chipul mamei mele, dar si al meu

  • dansul meu este ca o hipnoza pentru cei din jurul meu

  • parul meu blond deschis si ondulat din copilari, s-a schimbat intr-un par lung, ondulat cu mai multe nuante de blond

  • fratele meu gandeste ca voi ajunge departe cu dansurile, doar ca nu vrea sa-mi spuna asta, deoarece se teme de reactia mea, el fiind mai rezervat si mai ascuns in sine

  • imbratisarea unei colege a insemnat defapt o cerere de ajutor din lumea ei

  • sarutul pe frunte daruit de Denis, a insemnat mai mult decat o apreciere si un respect

  • sarutul daruit de D pe mana a fost un gest galant, de genlteman

  • dansul de bachata senzual, dansat impreuna cu M, a provocat o agitatie inlautrul lui, deoarece pe tot parcursul dansului mainile lui ii tremurau

  • dansul cu R a insemnat o evolutie a mea si o amprenta de mandrie pt el

  • tot ceea ce voi scrie in acest articol, va aprinde diverse stari si ganduri celor dragi mie : voi.

……..VA URMA…..

Multa dragoste,

Bixa♥

Mesaj pt tine >:D<

Buna dragii mei! Mi-a fost un doooor sa mai scriu un post, sa va mai citesc mesajele si sa ne impartasim reciproc ceea ce am facut, de nu va puteti inchipui. A trecut mult timp de cand nu am mai scris, nu am mai dat semne de activitate si stiu ca mereu va spun ca voi incerca sa va raspund mai repede, insa nu va suparati pe mine daca mai trebuie sa asteptati putin pana sa ajunga un raspuns la voi. Dupa cum unii stiti, ma implic in foarte multe activitati si zilnic as vrea sa mai extind timpul macar cu o ora pt a putea lua legatura cu voi, insa timpul nu sta dupa oameni :). Am inceput “in forta” si activitatea mea ca eleva la Colegiul Sanitar “Ana Aslan” si asta imi ocupa o buna particica din timp, dar nu ma plang pt ca tot ceea ce am ales sa fac, o fac din placere si placerea asta este hrana pura pt sufletul meu. In vacanta aceasta de vara, care a trecut mult prea repede pt mine, nu am avut acces deloc la internet sau macar la un calculator, deoarece am avut activitati in afara orasului, intr-un loc unde ma reincarc pt un an intreg. Singurul lucru care mi-as fi dorit sa fac si nu am reusit in vacanta, e sa raspund la toate mesajele, dar nu am reusit si acest lucru a adus inca 2359 de mesaje noi in casuta mea de mail. Am scris acest post pt a va aduce aminte ca nu am abandonat blogul si ca sper ca sunteti cu totii sanatosi si fericiti. Va port intr-un loc special in sufletul meu si va multumesc in fiecare zi pt mesajele voastre, pt mesajul din acele mesaje care nu are pret. Va iubesc si nu vreau sa incetati sa-mi trimiteti tot atatea mesaje pt ca eu citesc fiecare mesaj chiar daca imi i-a timp mai mult. Doamne Ajuta!

P.S: Voi posta un nou articol care nu stiu despre ce va fi, ca de obicei, deoarece scriu pe loc ceea ce simt ca trebuie sa spun in momentul acela. Asta sunt eu. Asa scriu eu.

Va pupacesc si va astept sa imi blocati casuta de mail cu muuult mesaje :)).

Much Love,

Bixa♥

O raza din Rai

Buna tuturor! Imi pare rau ca nu reusesc scrie mai des, dar este vacanta si sunt implicata intr-o multime de activitati. Sper ca sunteti bine si ca aveti si voi o vacanta de vis.

In curand voi pleca din oras, asta insemnand peste cateva zile, la mult iubitul sat care are o foarte mare importanta pt mine fiind locul unde mi-am petrecut mult timp din copilaria mea frumoasa si nebunatica:)). Ador acel loc pt ca :  nu exista semnal, doar max o liniuta acolo amarata si aceea daca stai cocotat ca mine pe toate gardurile si in toti copacii ; nu exista internet deoarece fiind un semnal atat de slab, conexiunea cu internetul nu exista ; nu exista oameni care sa iti faca rau, deoarece este un sat mic si toata lumea stie tot ceea ce se intampla ; dimineata este racoare, iar seara este rece; indiferent de anotimp, peisajele iti taie respiratia ; acest sat apartine unui lac mare si frumos, unde vin turisti de peste tot ; sunt doar doua magazine ; biserica veche si intretinuta te duce cu gandul la o alta lume ; exista si o gradinita intr-o cladire istorica foarte frumoasa, cu sali mari ca de bal, dar din pacate a fost demolata si in locul ei s-a construit un camin unde se tin diverse evenimente ; exista si o scoala cu pod peste un parau, dar am inteles ca va fi desfintata, deoarece sunt prea putini elevi, desi scoala este prospat renovata ; drumurile din sat sunt asfaltate si arata perfect, etc…

Da! Acesta este locul care detine o particica din sufletul meu, caci in acest loc am invatat sa traiesc viata asa cum nimeni nu o poate trai, deoarece traiesc fiecare clipa cu toata inima si zambesc mereu, pt ca este o stare de bine care nu ma paraseste niciodata, indiferent de circumstante. Vara trecuta mi-a murit bunica mea draga, lasandu-l pe bunicul meu cu 10 ani mai in varsta decat ea, singur intr-o casa mare si frumoasa ; intr-un sat superb ; intr-o viata la fel de frumoasa, dar el fiind singur pe acest drum, fara ea : sotia lui. Imi este dor de ea si imi va fi mereu, lafel ca toti ceilalti, dar stiu ca priveste de sus si ne iubeste mai mult decat orice pe lume. Ea a fost o alta victima a cancerului, dar a luptat ca o adevarata luptatoare pt viata ei, desi cand am dus-o la medic, ne-a spus ca mai are putin de trait, deoarece cancerul era peste tot la ea in corp, fiind mult prea avansat sa se mai faca ceva. In ciuda acestui diagnostic, ea a spus doar : “Cred ca am racit ca ma doare burta si mi-e putin greata, dar e doar o raceala”, razand si glumind cu noi. A mai spus ca nu o doare nimic si ca e linistita,  si tot asa a murit : in satul ei, in casa ei, in patul ei, langa sotul ei. Ii multumesc Lui Dumnezeu ca nu a trecut prin chinuri cu morfina si alte cele, avand o moarte linistita. Imi este doar si imi aduc aminte cum imi spunea : “Draga mea, sa te faci doctorita ca vei fi un mare medic in lumea asta si sa ai grija de noi, de mine cand va fi nevoie” sau “Abia astept ziua cand vei fi mireasa, stralucind ca un inger”…

M-am oprit din scris la acest articol, pt ca au inceput sa-mi curga lacrimi pe obraz gandindu-ma la ea si la tot ceea ce ma invatat. Ma bucur ca ma facut poze cu ea, dar as fi vrut sa le vada si ea cat de frumoase sunt. Acum acele poze au devenit o adevarata avere, caci ea a fost o comoara, o femeie puternica care a trecut peste enorm de multe greutati inca de la o varsta frageda. Plang cu zambetul pe buze, plang de dor si deloc ca as fi trista, lafel si ceilalti, caci nu poti plange de tristete, pt ca ea te facea sa razi cu lacrimi. Nu poti fi trist cu gandul la o asa persoana.

Te iubesc buna mea scumpa si draga <3.

Cu multa dragoste,

Bixa♥

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.