O fată rătăcită în pașii viețiii…

Ultimele

Ai reușit!

Da, așa e. Ce mai an haha. Acum când mă gândesc la primul an de facultate, la prima sesiune, a doua sesiune, restanțele din septembrie, pentru care stai să înveți o vară întreagă. Mă mai gândesc la profesori cu pretenții, la lungi cursuri sau seminarii de seară care se termină la ora 22:30. Să nu uităm de plimbările prin toată clădirea facultății, pentru că nu mai ști la ce etaj sau sală era cursul cu profesoara X și intri în tot felul de săli ciudate, în care toți oamenii din ea te privesc de parcă ești o stafie. Da, felicitări! Ai greșit iar sala, etajul sau nu te-ai uitat că azi e săptămâna pară, nu impară. Sunt tot felul de experiențe atunci când ești boboc la facultate, dar e frumos, foarte frumos.

M-am trezit cu restanțe pentru vară. Cum? De ce? Pentru că așa îi întâmpină facultatea pe unii dintre noi, studenți. Mereu mi-a plăcut școala și mă simțeam vinovată dacă lipseam o zi sau o săptămână din cauza unei gripe/viroze(eu nu lipseam dacă eram răcită, așa am fost învățată). Surpriza mare, ghiciți cine experimentează restanțele din plin, în primul an de facultate. Da, eu, subsemnata. Nu are legătură că eleva silitoare s-a pierdut odată cu terminarea liceului, pardon : Colegiului Național cu prestanță. Nu. Am dat cu capul într-un sistem care susține toceala și observam că explicațiile mele logice și alte trimiteri la alți autori sau cărți, nu sunt apreciate. Că nu toceam cursurile profesorilor, le citeam, însă mă ajutam mai mult alte cărți și explicații altor profesori.

Eh, e trecut și primul an și toate aceste mici surprize neașteptate. Trebuie să recunosc că au fost și profesori care au apreciat stilul meu de a învăța și argumentele logice susținute de tot felul de trimiteri. Am luat note mari la examenele acestor profesori și încă sunt surprisă de deschiderea lor spre alte metode noi și faptul că am rămas cu tot ceea ce au vorbit la curs și seminar, chiar și după un an. Acele restanțe au fost la profesorii cu cele mai multe credite, numiți profesori-vedete, examen de 7 și 8 credite. Ai de muncit pentru un 5, nu așa, oricum.

Sunt fericită că am dobândit experiență, m-a trezit mai mult la realitate și să accept că unii oameni nu sunt drăguți sau atât de drăguți precum speram eu.

Am întâlnit o mulțime de persoane interesante și mi-am propus să mă bucur din plin de facultate, indiferent de ceea ce va urma. Sunt ani care nu se vor mai întoarce, iar acum, culmea, mă amuz când mă gândesc la primul meu an de facultate.

Sunt oficial studentă în anul II, hopa sus! Haha. Pregătită de un nou an extraordinar 🙂

Doamne, e foarte interesantă viața asta pe care o trăim! Trăiți-o cât mai liber și frumos posibil! Râde-ți și zâmbiți mai des, ca să ne reîntâlnim și să povestim despre experiențele noastre.

Cu multă dragoste,

Bixa💙

Anunțuri

Te iubesc, viată! :) 

Ce mai faceți dragilor? Sunteți toți bine sănătoși și frumoși? Sper din suflet că răspunsul este da :).

Am de făcut un update, ce e drept întârziat, dar totuși a venit momentul. 

Mâine este ziua mea de naștere, împlinesc 22 de ani. Ce glumă bună! Doamne cum trece timpul. Am același dorințe și acest an și anume : să fiu sănătoasă, fericită, iubită și să reușesc tot ceea ce îmi propun și doresc. Doamne ajută! 🙂

Nu am mai scris din septembrie și mi-am promis că voi scrie mai des, decât obișnuiam să o fac. 

Pe data de 28 noiembrie am fost la dansuri pentru prima dată după muult timp. Mult prea mult. Planificat? În nici-un caz. Am ieșit seara cu Lola la un ceai la cafeneaua de pe Pestalozzi și de acolo a fost doar un pas până să urc sus. Am vrut să le fac o surpriză celor două prietene ale mele, să apar la cursul de kizomba neanunțată și neașteptată, așa cum îmi place mie. A fost fain de tot. Tremuram de încântare și de dor. După am rămas și la cursurile de salsa și bachata de la Ritmo Latino. Șocant? Posibil. Am revăzut oameni dragi, pe care nu i-am văzut de mult. I-am mulțumit lui Lola pentru că a insistat să urcăm sus, deși vedea că sunt agitată. Zâmbeam și râdeam încontinuu după ce am plecat de acolo, și am promis și mi-am promis că mă voi ține de dansuri, că m-am întors.

De 1 decembrie am fost o gașcă în centru să vedem artificile, am ascultat-o pe Delia cântând live, am mers după să mâncăm la Mc Donald și după în Black Box la mall la un suc. A fost foarte fain. (se vede că sunt din Banat, repet deseori „fain”)  🙂

Am avut și prima sesiune la facultate, a fost destul de ok, am și restanțe pe toamnă, dar asta din cauza mea, recunosc. Primul semestru a fost cu multe suișuri, însă și mai multe coborâșuri, trebuie să recunosc. A trecut, asta e tot ceea ce contează până la urmă.

Am fost să dau examenul auto, proba practică și….. am picat cu 23 de puncte. Am meritat să pic pentru că am făcut aceeași greșeală de trei ori consecutiv. Examinatorul a pus și muzică populară, poate poate mă inspiră :)).  Omul cât trăiește învață, nu? Dar nu renunț eu, tot voi lua carnetul de șofer. 

Acneea a revenit în forță lunile astea, acesta a fost și singurul motiv pentru care nu am mai mers la dansuri din noiembrie. Momentan am antibiotic de luat timp de 6 săptămâni, după care cel mai probabil voi relua pilulele anticoncepționale, pentru că refuz cu ardoare Roaccutane. O să fie bine, sunt sigură!

Am început semestrul doi de aproximativ trei săptămâni. A început să îmi placă tot mai mult aici la facultate, am mai vorbit și cu colegii mei, am prezentat proiecte, m-am înscris la baschet și totul e frumos și pozitiv. Îmi pare puțin rău că am neglijat primul semestru, dar e și asta o lecție. Doamne ajută la o sesiune ușoară și faină, fără restanțe. Amin! 😀

Viața e extraordinar de frumoasă, cu toate peripețiile ei. A mai trecut un an, mâine spun adio 21 și promit să am grijă de mine și să mă bucur de viață și mai mult decât până acum. Mi-e sete să trăiesc experiențe noi, să merg în locuri noi și să cunosc oameni noi. Vreau să călătoresc undeva anul asta. Nu știu exact unde, dar o voi face. 

M-am întors și nu mai plec 🙂




Cu multă dragoste,

Bixa ❤

Hei tu 2016!

screenshot_2016-05-19-08-57-07A trecut :).

Doamne ce an a fost 2015. Poza de mai sus descrie perfect tot ceea ce s-a întâmplat. A fost un an dificil aș putea spune, deși nu folosesc acest cuvânt. Însă adevărul trebuie spus, nu? 🙂
Acum când mă uit obiectiv în spate, mă bucur că a trecut timpul și că mă aflu acum în prezent, în 2016.
Nu voi intra în prea nulte detalii, cert e că îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot. Am avut clipe când mi-a fost foarte frică, mi-a fost atât de frică, încât m-am ascuns sub pătură, lacrimi și neliniște. Bineînțeles că somnul fugea, pentru că îl alungam eu de lângă mine. Tocmai atunci când te crezi cel mai puternic, apare un reminder care îți atrage atenția că prea îți porți nasul ăla la purtare. Și e bine că se întâmplă așa, altfel nu ne-am mai modela noi, ca și oameni. Am deveni un plastic dur și sec, fără esență.
Am cerut un semn și am primit un semn roșu. Atât de mult m-a surprins, mirat întâmplarea, încât mă uitam bezmetică la acel semn minute întregi. Vorba aia : ai grijă ce îți dorești că e posibil să se întâmple haha.
Știu, sunt prea dură cu mine. Atât de dură încât atunci când am nevoie să mă susțin singură, am momente când nu mai par credibilă pentru mine însămi. Dar, se poate remedia și lucrul acesta, nu?
Recunosc : am nevoie de iubire. Atât de multă iubire încât să mă scald în zâmbete și să alreg în pași de dans de bucurie. De multe ori neg acest lucru atât de mult, încât în secunda doi când sunt singură îmi dau seama ce momente de ipocrizie mai am și eu din când în când. Tandrețe, iubire. Da…e și asta ceva.
Noutăți : am luat carnetul pe jumătate :D. M-am îndoit de mine, dar m-am redresat pentru a transforma ziua într-o reușită. Și ghici ce? Am reușit!!!! :D. Acum am un an la dispoziție să iau admis și la proba cu orașul. Ce ironie, „un an” :))). Cred că în momentul când voi fi la volan, o să fac plinul și mă voi plimba peste tot, toată ziua. Ca să îmi satisfac așteparea și plăcerea. Doamne ajută-mă!
Facultatea începe în mai puțin de două săptămâni. Facultatea!!!! Ce lucruri fantastice păreau cu un an în urmă. Dar să uităm și să ne bucurăm de reușite. Pentru că merităm din plin :). Nu știu cum va fi la această facultate, dacă îmi va plăcea, dacă mă voi plictisi, etc. Cert e că a fost 100% alegerea mea. Nu am cum să dau vina pe altcineva. Iar faptul că a fost în totalitate alegerea mea, mă face să fiu mândră de mine. Bravo fată!!! Așa da! :). Am ales alt domeniu, ceva cu totul nou. Sunt curioasă cum va fi, dar pentru asta trebuie să am răbdare și să las toate așteptările la usă, nu am nevoie de ele. E mai fain să te bucuri de momente și să fii pur și simplu prezent. Atât :). Așadar, urmează updade curând.
Dans : …wow ce emoție îmi trezește. O simt în inimă și stomac. Ce mai, în tot corpul. Mă sperie ca naiba revenirea pe ringul de dans. Nu știu exact de ce. Bănui câteva, poate sunt mai multe. Ce nostim mai e omul, nu? Să fie speriat de bombe când e vorba de exact lucrul pe care îl iubește. Așa e. Cred că trebuie să beau o gură de tărie, o muzică bună, să mă aranjez ca pentru o mare intrare și să mă bucur din plin că am pășit înapoi în ring. Hai fetiță!!! Ce naiba, iubești să dansezi! <3. Oh fuck yea! :D.
Am realizat mai multe decât am crezut inițial. Acum îmi dau seama după ce aștern pe hârtie. Ca un sumar. Poate ar trebui să fac mai des asta. De fapt, cu siguranță :).
•Oh stați că mai am câteva detalii picante haha
Cum să uit de sărutul cu trecutul? Doamne cum sună asta :)). Și de data asta nu vorbesc metaforic, ci e vorba de un sărut fizic. Cine e ? Cel mai bun prieten al meu din școala generală pe atunci, perioada aia. Nostim știu, urmează aplauzele și râsetele :)). Nu am știut că urmează să se întâmple, am bânuit la un moment dat, dar am sperat să mă înșel. Cert e însă că și instinctul meu de aur a început să îmi trimită alarme. Și nu are legătură cu persoana, cât despre interesele ei(persoanei). Iar voi știți cum sunt eu, suflu în iaurt până reușesc să îl încălzesc :)). Am vorbit și am spus ceea ce aveam de spus, ca să nu trebuiască să amân discuția și să dau o sanșa să încerce apropieri fizice iar. Fără iluzii și țineri cu dinții de ceva, sau cineva în cazul de față care nu se încadrează în rolul respectiv. Am fost fată deșteaptă, știu. Concluzia? Prietenie sau nimic. Nu vreau să cobor ștacheta și să nu fiu fericită. Nu am de ce să o fac, de fapt nu există ca opțiune acest lucru. Cât despre el, am avut și eu inima frântă și ghici ce? Mergem mai departe spre noi destinații. Așa e viața. O călătorie. Decât nimic, eu zic că o prietenie e mai mult decât ok. Dar rămâne de văzut ce părere are el. Eu am rezolvat, bifat problema pe care am avut-o cu trecutul. Restul e cancan :).
O mică anexă referitor la condus : am condus pentru prima dată Peugeot-ul. Cert e că acum am înțeles grija alor mei față de ea. Vreau să ajung să merit mașina aia. Iar până acolo, e de exersat, de muncit :).
Cam atât deocamdată. Abia aștept să fac parada modei pe la facultate, dansuri, întâlniri și nu nunai :D. Fiți pe fază, că urmează multe update-uri și presimt că vor fi foarte interesante și captivante. Până atunci, nu mai rămâne decât un singur lucru…

 

 

 

Cu multă dragoste,

Bixa♥

Respiră adânc

C__Data_Users_DefApps_AppData_INTERNETEXPLORER_Temp_Saved  Images_b56fa4fe-6d10-4e55-8048-ce200edb96b4_560_420Cum se simte succesul? Dar eșecul? Le cunosc prea bine pe amândouă. Anul acesta am avut se pare o programare/întâlnire cu eșecul. Am dat greș…sau am rămas blocată într-un punct supărător, care consumă sau poate mă consumă. Dacă mă întrebai planurile mele de viitor vara trecută, ei bine îți înșiram atât de multe agende notate pline ochi încât nu aveai probabil suficientă energie să mă asculți. Vara aceasta? Mă apuz văzând ironia cu care ne surprinde viața uneori :)…mda. Câte planuri s-au adeverit? Poate 1-2, însă mă deranjează alte lucruri mai mult decât agenda mea goala de acum. Se presupunea că voi fi încântată și exaltată de noul drum care mă așteaptă de atât de mult timp, nu? Ei bine nu am simțit nimic, decât indiferență rece. Ceea ce m-a frământat atunci, mă frământă și acum și anume : Ce Dumnezeu se întâmplă? Care e șmecheria, că eu nu mă prind?
Am un an la dispoziție să aleg un drum pentru viitorul meu, unul singur. Cum să fac asta când eu mă împart în zece părți deodată? Cum să aleg un singur lucru care-mi place când sunt cel puțin 5 care-mi plac la fel de mult. Cum să dau ochii cu ceilalți văzând că fiecare saltă de entuziasm și bucurie că fac pașii de început, pe când eu am un termen limită să fac o alegere destul de importantă în ceea ce privește viața mea, tinerețea mea? Am atât de multe întrebări și mi-aș dori mai multe răspunsuri decât alte noi semne de întrebare.
Ce știu până acum? Tot ceea ce am plănuit s-a dus pe apa sâmbetei în mare parte. Sunt nevoită să-mi fac o nouă listă cu lucruri noi, cu planuri noi și să le pun în aplicare să văd unde mă duce această aventură neașteptată care a apărut. Rămâne totuși o nedumerire în picioare : Dragul meu prieten, ce ai de gând să-mi răspunzi dacă te întreb care e misiunea mea pe acest pământ până la urmă? Că m-ai bruiat cu toate semnele neclare…
Aștept răspuns,

Cu multă dragoste,
Bixa♥

 

Un aer rece pe covor

Cold_Breath_by_YunaArtStii sentimentul când te pui pe podea, pe covor si privesti cerul înserat cu lacrimi pe obraz? Eu cunosc sentimentul, e atât de intens si te face să simți cum plutesti departe în trecut, prezent si viitor în doar câteva secunde. Te ajută să îți privești viața detasat de toti si sa consideri ca orice amintire pe care
pe care o ai te ustura si iti înțeapă respiratia ajungând să râzi cate tâmpenii ai făcut si cate altele va urma sa faci. Sunt recunoascatoare sufletului meu pentru astfel de momente pentru că asa stand pe jos si uitandu-mă pierdută la cer si fugind prin toata viata mea, îmi dau seama cat de mult iubesc totul si cat de recunoscătoare sunt pentru tot. Simt cum adierea rece de vara a serii îmi face pielea să simtă o multime de ace pătrunzând in ea si cum aceasta adiere are gustul lacrimilor mele. Mă scufund în propria balta de emotii si trăiri, dar prefer să fiu asa decât o stea de mare asezata in deșert. Mă minunez cum poti iubi viata si mai mult in momentul in care nu ai ceea ce iti doresti si totuși ajungi să iti dai seama ca ai totul, însă ignoranta si superficialitatea are grija să ne dizolve pe dinăuntru ca un acid pus pe o bucata de plastic vechi. Suntem atât de importanti încât uneori mă mai mir stupid cum putem fi atât de măndri. Suntem mândri pentru ca viata asta ne oferă toate motivele sa fim nu? Altfel ce rost are mai avea ca un actor să joace o piesa dacă stie ca nimeni nu îl va privi vreodată cum încerca sa iei joace rodul. Ne topim in carcase de bej si ne asteptam sa ne transformăm in imparati si prințese doar pentru că tiparul nostru ne-a construit asa cum suntem : oameni simpli, normali. Ce rost are sa port o rochie sclipitoare daca eu sunt o pura fantomă? Ce rost are să am toate dorințele si capriciile împlinite daca eu sunt doar un cub de gheata care se topeste in propriul foc? Ce rost are sa fiu un adult realizat stiind ca o copilă a murit ca eu sa ajung asa, mai exact copila din mine. Ce rost are să port o masca daca nu e nimeni invitat la aceelasi bal mascat la care fac eu parte? Ce rost are să îmi sterg obrazul daca vântul îmi va imprima totul in cei mai fini pori? Ce rost are să alerg după vise daca stiu ca ele nu se pot realiza? Ce rost are sa fiu eu….daca stiu ca nu am un scop in viata? Ei bine răspunsul îl stiu si ei si îl stii si tu, nu-i asa? Îmi amintesc foarte clar când incercam sa imit jocul de-a soarecele si pisica cu viata si cu toate papusile ei, ce experiența am ajuns sa simt pe piele mea. E ca si cum un pescar iti spune ca nu poti înota deoarece el trebuie sa prindă pește  sau cum o educatoare iti spune ca nu poti lua parte la serbare pentru ca te bâlbâi si esti timid. Nu are nimeni dreptul de a desconsidera ca tot ceea ce traieste este fals si insipid, pentru că isi reneagă rădăcinile si genetica acestui pământ
pământ cald si firesc. Consideri că nu poti vedea culorile cu care sunt eu îmbrăcată? Fă te rog cunoștință cu mine dragul meu sau draga mea si pregateste-ti sifonierul că vei avea multe culori de purtat. Îmi pare bine de cunoștință, eu sunt viata….

Ultima dintre ei

Black-and-White-portrait-eyes-models-art-Fashion-women-light-bw-people-glamour-poses-various-Allure-moment-still-rain-lollipop-lonely-missing-y

Am picat Doamne! Am picat Doamne atât de jos..
Cine sunt eu? Ce fac eu? Cine este această fată stupidă care face aceleași greșeli rând pe rând? Cine este această neștiutoare care nu înțelege că lucrurile nu merg după cum s-a așteptat din simplul fapt că e mai bine asa, toate aceste lucruri au un scop nu? Cine este această fată care poate se gândește la călugărie văzând cât de străină e de această lume si de aceste marionete din jurul ei? Cine este Doamne ea? Cine este? Căci eu nu o cunosc…
Întreab-o te rog Doamne pe cine iubește? Pe cine protejează ea oare? Ce are de gând să facă? Pe cine nu poate ierta? Ce a făcut de este atât de rece si distantă Doamne? Oare se vede cât e de frumoasă? Oare simte ea cât de mult este iubită? Oare își va găsi drumul Doamne? Îi Vei fii aproape Doamne? O vei proteja de tot răul si o vei învăța ce este iubirea, ce este viața? Cum de o pot privi asa Doamne? Cum de este ea atât de străină si nu mă vede cum mă uit la ea atât de insistent si îi fac semne, dar ea e ca o stâncă Doamne? Doamne!!! Doamne ce va fi cu ea?…e o biată fată care s-a amețit de atât de multă fugă după poteci străine si ghimpate. Sângerează mult Doamne…
Pașii pe care-i călcă sunt atât de nesiguri si de întrebători. Până si suflul gurii ei abia își găsește forta necesară în plămânii ei obosiți de atâta oftat. După cine suspină? După ce suspină atât de mult? Este o păpușă? Are trăsături atât de fine…asa i-a spus cândva o femeie.
Of Doamne…este ca o carte deschisă plină de pagini goale. Sau poate nu văd eu scrisul sufletului ei. Ce culoare are acest scris? În ce limba este?
De ce nu mai simte nimic? De ce nu mai are emoții Doamne? Cândva zâmbea si râdea de o dureau obrajii, iar buzele oboseau. Cândva era atât de îndrăzneață încât si ea se mira uneori de tupeul ei sălbatic de fată necunoscătoare. Si da Doamne, a făcut multe greșeli si pacate, dar nu renunță. O mai priveam uneori cum se zbate să demonstreze dreptatea pribte opinii, oameni si pământ. Era atât de fascinantă această copilă bălaie cu sânge viu si fierbinte, clocotind a viață. Doamne, cine este ea acum?
A evoluat peste toți acești ani, a crescut foarte mult. Am văzut-o când a suferit, cum a suferit si cum a trecut peste…sau a încercat să facă asta. A fost chinuitor să asist la aceate scene, dar pentru ea cum a fost Doamne? Uite Doamne cum stă si plânge în întuneric cu muzica ei care îi este atât de loială si aproape. Uite că face aceleași lucru ca si acum multi ani. Doamne, ea se vede în oglindă cum arată? Este ca o zeiță, ca o felină neagră cu ochii ca oceanul, marea si pădurea. Este ca o copilă mânjită de ulei de motor pe chipul ei Pe chipul ei alb ca laptele proaspăt de tara.
Îi poți spune Doamne să se iubească? O poți ajuta? Îi vei răspunde la întrebări, căci are atât de multe? Ea te roagă să fii mereu alaturi de ea si să simtă că esti lângă ea si o veghezi în această lume superficială si trează ca un vulcan activ plin cu lavă clocotindă, dar Îi vei fii alaturi Doamne? Uită-te la ea Doamne, este o așa păcătoasă…
Până si hainele îi sunt murdare. Si totuși de ce plânge? Căci plânge de atât de mult timp Doamne. Nu se oprește odată? Care este motivul?
Uită-te la ea Doamne ce josnică e de atât de multă mândrie bolnavă si cât se luptă cu ea însăși să răzbată în acele sfori si capcane proprii, ființei ei. Știe ea Doamne ce este deasupra ei? Are măcar un strop de inteligentă să se gândească puțin la asta? Căci uită-te Doamne la ea cât de mult îi merge mintea, este deșteaptă. Ce comică este cu acele grimase faciale superficiale care îi lasă atâtea riduri peste piele. Ar dormi toată ziua dacă ar putea si noaptea să exploreze lumea din lăuntrul ei. Tot ce atinge ea e supus vibrațiilor periculoase, căci are o mare putere de seducție. Știe că poate face pe bărbatul ochit să îi cadă la picioare, dar se teme, se sperie atât de mult cand vede această putere a ei, căci nu știe cum să o potolească. Stie că obtine ceea ce își doreste, de aceea este atât de insuportabilă si sarcastică. Dar are șarmul ei de rătăcită în grădina cu trifoi si lucernă si aleargă prin pădure cu picioarele goale si reci. Este o neliniștită, de aceea cu greu își poate face ei înșiși față. Este o luptătoare în viața, dar cand pierde si pică se ridică atât de greu, însă maiestuos. Este o așa încăpățânată!
Ai grijă de ea Doamne, căci are un zbucium în ea de care nu știe si totuși conștientizează cât e de naturală această stare a ei, ca o furtună pe o mare întinsă intr-o zi senină sau ca o tornadă care se refugiază în câmpul cu maci, grâu si secară. Ai grijă Doamne căci îți Va promite multe, dar crede-o pe cuvânt si așteaptă, căci stie când își dă cuvântul atât de Sus.
Nu o interesează nimeni si nimic si totodată este fascinată de viată ca un drogat după mărunțișul care îi este vital pentru alungarea sevrajului. Încă ceva, poartă la gât o cruce de ață alături de o icoană din piele neagră, o vezi? E mereu la gâtul ei si stie când păcătuiește că nu poate privi acea imagine atârnată de gâtul ei frumos, căci în momentele acelea plânge înăuntrul ei atât de tare, încât toti ceilalți devin surzi, iar ea o absentă.
Știe că trebuie să vină la Tine, dar e pregătită pentru acel moment? Trebuie să fie sinceră si să se dezbrace de zdrențele ruginite si să își spele si curățe vesmântul. Stie cât de dureros avea să fie, tocmai de

De aceea așteaptă, ca să fie sinceră si scârbită de ea în totalitate.
A ajuns departe, dar încă o pot vedea Doamne, desi e atât de micuță.
….Ai grijă de ea Doamne, este roaba ta din urmă si te rog Doamne, ajut-o să fie cea dintâi!…
Amin!

 

 

Cu multă dragoste,
Bixa♥

 

Imi poti raspunde?

enhanced-buzz-wide-23319-1338324592-11

   Patrund in sufletul meu o multime de lucruri. Simt cum imaginatia incepe sa isi creeze pasii timizi si imi transimte o multime de sentimente. Ating usor cu degetele reci chipul mamei mele si ma gandesc ce frumusete a putut crea Dumnezeu. Iar aceasta fiinta extraordinara mi-a dat la randul ei viata. Imi ascult bataile inimii si ma simt ca acum 19 ani : in pantecul ei cald cand imi vorbea si se juca cu mine. O iau de mana si ii sarut fruntea brazdata de riduri fine si tototada adanci ale sufletului ei. Ma trec fiori pe spate gandindu-ma la viata ei si mi se tulbura vederea din cauza lacrimilor nearatate in fata ei, insa care ard curgand incet pe conturul sufletului meu. Sunt fiica ei…
Daca as putea sa imi ating inima, ar tresari speriata de ce incerc sa deschid capitole din viata care s-au lasat scrise in jurnalul vietii mele. Ma cutremur strangand in mana crucea de la gat si ma uita la mica icoana fara sa inteleg de ce familia mea, de ce eu. Nici nu vreau sa inteleg, sa primesc explicatii, deoarece sunt sigura ca m-ar depasi. Si nu din cauza ca nu as avea capacitatea de a intelege, ci doar din simplul fapt ca voi afla la momentul potrivit si nu mai devreme.
Ma ridic de pe scaunul vechi de lemn masiv, incalt pantofii, imi iau geanta si plec cu umbrela prin ploaie. Nu am o tinta anume, pur si simplu merg prin ploaie si incerc sa urmaresc cu privirea cerul, stelele si luna. As merge departe, chiar foarte departe, insa exista o bariera care nu ma lasa, stiind ca locul meu e aici, acasa. Nu degeaba prin venele mele curge acest sange pur, romanesc..nu-i asa?
Port un mare razboi…unul extreme de mare si de crud. Atat cu mine, cat si cu ceilalti. Nu ma pot modela pentru societatea asta ca sa nu mai sufar atat de mult, nu pot ignora strigatele si plansetele ce le aud continu, nu pot sa ma prefac ca nu te-am vazut picand, nu pot sa ma prefac ca nu stiu cum e cand altii plang. Nu te pot lasa, nu iti pot da drumul mainii tale poate manjite, deoarece asa ma voi manji si eu si mai tare lasandu-te sa cazi intr-un infernal abis. Strig cat de tare ma tin plamanii sa ma auzi cand iti spun ca sunt langa tine oricand ai nevoie de mine, de ajutor sau de un zambet, imbratisare ori un sarut. Mi-as rupe hainele de pe mine daca as stii ca lucrul acesta te va dezbraca pe tine de toata mizeria ce continui sa o porti atat in minte, cat si in suflet. Ti-as da eu tot ceea ce am daca as stii ca asta te va face mai bogat sufleteste si te va face implinit si fericit in viata asta. Ti-as da tot sufletul meu daca as stii ca in schimb primesc iertare si iubire si vei stii ca citesti fiecare cuvant, rand, capitol si verset din el. Ti-as da o ochii mei daca as stii ca vei putea privii lumea si oamenii asa cum privesc eu viata. Ti-as da trupul meu daca as stii cat tu il vei putea disciplina sa faca mai mult bine in lume sis a reusesti asta mai bine decat mine sau oricine altcineva. Ti-as da auzul meu sa auzi cum clocoteste intreaga lume sub un imens vulcan al nepasarii si urii. Ti-as da mainile mele sa poti simti fiecare atingere ce iti va strapunde trupul ca o sageata brazdata de mii si mii de cutite, in momentul cand atingi chipul mamei tale, chipul persoanei iubite si stii ca incerci din rasputeri, din toate colturile finite tale sa o ajuti, sa faci mai mult sa fie bine. Ti-as da rasuflarea mea daca as stii ca asta iti va usura trupul care atarna de un suflet chinuit si ratacit intr-o lume plina de contracte si conditii de trai. Ti-as da buzele mele sa poti saruta fiecare piesa din acest puzzle al vietii sis a imi spui tu ce gust are. Ti-as da vocea mea daca as stii ca te poti face mult mai auzit decat mine. Ti-as da cunostintele mele daca as stii ca vei putea face o carte in care sa legi fiecare om de mana celuilalt. Ti-as da lacrimile mele daca as stii ca nu vor seca pe un obraz secat de atat de multa asprime. Ti-as da totul din mine, absolut toat fiinta mea, tot ceea ce sunt eu si tot ceea ce am eu daca as stii ca acum, in momentul asta am langa mine o persoana care e de un million de ori mai apta decat mine in acest duel pe viata sip e moarte cu noi insine si cu restul lumii. Ce zici? Ce parte a trupului meu vrei? Care lucruri materiale le vrei de la mine?…..

……………. ….. …. …………. …… …. ….. … …. …….
Vezi acele puncte? Te astept pe tine sa le completezi, sa imi spui ceea ce va urma. Nu lasa acele spatii necompletate, te rog sa nu indranesti sa faci asta. Sunt sigura ca iti pasa si ca te doare si ca vrei mai mult, atat de la tine cat si de la cei din jurul tau. Nu-i asa? Nu uita, astept raspunul tau!

 

 

 

Cu multa dragoste,

Bixa♥