Patrund in sufletul meu o multime de lucruri. Simt cum imaginatia incepe sa isi creeze pasii timizi si imi transimte o multime de sentimente. Ating usor cu degetele reci chipul mamei mele si ma gandesc ce frumusete a putut crea Dumnezeu. Iar aceasta fiinta extraordinara mi-a dat la randul ei viata. Imi ascult bataile inimii si ma simt ca acum 19 ani : in pantecul ei cald cand imi vorbea si se juca cu mine. O iau de mana si ii sarut fruntea brazdata de riduri fine si tototada adanci ale sufletului ei. Ma trec fiori pe spate gandindu-ma la viata ei si mi se tulbura vederea din cauza lacrimilor nearatate in fata ei, insa care ard curgand incet pe conturul sufletului meu. Sunt fiica ei…
Daca as putea sa imi ating inima, ar tresari speriata de ce incerc sa deschid capitole din viata care s-au lasat scrise in jurnalul vietii mele. Ma cutremur strangand in mana crucea de la gat si ma uita la mica icoana fara sa inteleg de ce familia mea, de ce eu. Nici nu vreau sa inteleg, sa primesc explicatii, deoarece sunt sigura ca m-ar depasi. Si nu din cauza ca nu as avea capacitatea de a intelege, ci doar din simplul fapt ca voi afla la momentul potrivit si nu mai devreme.
Ma ridic de pe scaunul vechi de lemn masiv, incalt pantofii, imi iau geanta si plec cu umbrela prin ploaie. Nu am o tinta anume, pur si simplu merg prin ploaie si incerc sa urmaresc cu privirea cerul, stelele si luna. As merge departe, chiar foarte departe, insa exista o bariera care nu ma lasa, stiind ca locul meu e aici, acasa. Nu degeaba prin venele mele curge acest sange pur, romanesc..nu-i asa?
Port un mare razboi…unul extreme de mare si de crud. Atat cu mine, cat si cu ceilalti. Nu ma pot modela pentru societatea asta ca sa nu mai sufar atat de mult, nu pot ignora strigatele si plansetele ce le aud continu, nu pot sa ma prefac ca nu te-am vazut picand, nu pot sa ma prefac ca nu stiu cum e cand altii plang. Nu te pot lasa, nu iti pot da drumul mainii tale poate manjite, deoarece asa ma voi manji si eu si mai tare lasandu-te sa cazi intr-un infernal abis. Strig cat de tare ma tin plamanii sa ma auzi cand iti spun ca sunt langa tine oricand ai nevoie de mine, de ajutor sau de un zambet, imbratisare ori un sarut. Mi-as rupe hainele de pe mine daca as stii ca lucrul acesta te va dezbraca pe tine de toata mizeria ce continui sa o porti atat in minte, cat si in suflet. Ti-as da eu tot ceea ce am daca as stii ca asta te va face mai bogat sufleteste si te va face implinit si fericit in viata asta. Ti-as da tot sufletul meu daca as stii ca in schimb primesc iertare si iubire si vei stii ca citesti fiecare cuvant, rand, capitol si verset din el. Ti-as da o ochii mei daca as stii ca vei putea privii lumea si oamenii asa cum privesc eu viata. Ti-as da trupul meu daca as stii cat tu il vei putea disciplina sa faca mai mult bine in lume sis a reusesti asta mai bine decat mine sau oricine altcineva. Ti-as da auzul meu sa auzi cum clocoteste intreaga lume sub un imens vulcan al nepasarii si urii. Ti-as da mainile mele sa poti simti fiecare atingere ce iti va strapunde trupul ca o sageata brazdata de mii si mii de cutite, in momentul cand atingi chipul mamei tale, chipul persoanei iubite si stii ca incerci din rasputeri, din toate colturile finite tale sa o ajuti, sa faci mai mult sa fie bine. Ti-as da rasuflarea mea daca as stii ca asta iti va usura trupul care atarna de un suflet chinuit si ratacit intr-o lume plina de contracte si conditii de trai. Ti-as da buzele mele sa poti saruta fiecare piesa din acest puzzle al vietii sis a imi spui tu ce gust are. Ti-as da vocea mea daca as stii ca te poti face mult mai auzit decat mine. Ti-as da cunostintele mele daca as stii ca vei putea face o carte in care sa legi fiecare om de mana celuilalt. Ti-as da lacrimile mele daca as stii ca nu vor seca pe un obraz secat de atat de multa asprime. Ti-as da totul din mine, absolut toat fiinta mea, tot ceea ce sunt eu si tot ceea ce am eu daca as stii ca acum, in momentul asta am langa mine o persoana care e de un million de ori mai apta decat mine in acest duel pe viata sip e moarte cu noi insine si cu restul lumii. Ce zici? Ce parte a trupului meu vrei? Care lucruri materiale le vrei de la mine?…..
……………. ….. …. …………. …… …. ….. … …. …….
Vezi acele puncte? Te astept pe tine sa le completezi, sa imi spui ceea ce va urma. Nu lasa acele spatii necompletate, te rog sa nu indranesti sa faci asta. Sunt sigura ca iti pasa si ca te doare si ca vrei mai mult, atat de la tine cat si de la cei din jurul tau. Nu-i asa? Nu uita, astept raspunul tau!
Cu multa dragoste,
Bixa♥
Bixa <3 